Notă: Am scris acest articol în timp ce îmi tăiam unghiile. E posibil să sesizezi o diferență de calitate între articolul de față și cele scrise pe vremea când mi le rodeam.
Nu de puține ori mi s-a întâmplat să ajung la liceu înaintea tuturor celorlarlți, să vorbesc despre gagici cu Prășcălie Paznicul sau să cer ajutor la teme doamnei Mujer de Service.
Problema nu este că-mi place mie școala, ci că am un ceas primit de la Moș Doroftei care îmi dă startul la dimineață în cel mai ursar mod cu putință.
Să explic.
Odată ce a ajuns președintele Federației Române de Box, babacul Doroftale a făcut comandă de niște ceasuri cu cuc pentru cantonament, care să trezească lumea dis-de-dimineață și să-i trimită la antrenament.
Spre deosebire de alți ceași cu cuci, acesta se instala pe tavan, iar la ora 4 dimineața scotea din el niște pumni cu care te altoia până te trezeai (sau până se termina runda).
Greșeala cea mai mare a vieții mele a fost că am furat un astfel de ceas dintr-o cameră de cantonament, și de atunci primesc în fiecare dimineață tratamentul pe care boxeorii olimpici îl îndură doar o lună pe an.
Cu durerea m-am obișnuit deja de câteva săptămâni, iar faptul că am fața umflată într-un hal fără de hal îmi dă posibilitatea să mă laud că sunt un urmaș de-al lui Churchill. Chestia nasoală este că mi se cam mișcă un ochi și mi-e teamă că dacă mai mănânc prea multă bătaie o să-mi cadă și va trebui să-mi însușesc renumele de Florinache cel Ciclop©.
Și să nu crezi că nu am încercat să îl fentez pe Ceastale Cel Care Te Boxează La Oră Fixă. Am încercat asta de mai multe ori decât ne-au scăzut nouă salariile cu Băsescu în fruntea statului. Dar Ceastale nu e prost – sau, cel puțin, nu e la fel de prost ca mine.
Am încercat să dorm invers, sperând că nu lovește sub centură.
Dar a lovit, jegosul. A lovit de zici că i-am mâncat copiii și nu i-am dat și lui. După două lovituri în zona “Dunării de Jos” m-am întors de bunăvoie cu fața și l-am lăsat să-mi care pumni în figură până a doua zi de dimineață.
Altă dată am încercat să îi ascund mănușile. M-a bătut cu parul. Par dintr-ăla cu așchii și cuie, cu care bați doar câinii și colindătorii.
Am încercat și să pun un manechin în locul meu în pat, iar eu să-mi aștern o pernă și o flanelă în cadă și să mă culc acolo. Treaba a mers pentru câteva zile, până când s-a prins manechinul de șmecherie și m-a jugănit cu strășnicie pentru toată bătaia pe care o mâncase din cauza mea.
Singura soluție pe care o mai întrevăd în aceste clipe de disperare este să-l vând pe Ceasnale pe internet, numai că de fiecare dată când încerc să pun un articol pe Okazii, îmi smulge cablul de net și mă biciuie cu el pe spinare până mi se ia vopseaua.
Mă bate uneori gândul să dau foc la casă, dar mi-e că vine poliția să facă anchetă și s-ar putea să îmi găsească cadavrele din beci – nu că asta m-ar deranja prea tare, dar o să mă râdă lumea că la vârsta mea încă mai locuiesc cu soacra.
Tot ce-mi mai rămâne de făcut este să învăț să mă apăr de mânia furioasă a jegosului de ceas.
Acestea fiind spuse, sub perna mea și la căpătâiul patului se vor găsi de-acum încolo următoarele:
Un set de bâte care mai de care mai crăpătoare de oase.
Un tun cu trei ghiulele care te bagă în belele.
O pușcă plină cu trei glonți la rădăcină.
Un murg de patru ani care mușcă din dușmani (a zis Andri Popa ca mi-l lasă pe al lui, dar să nu-i dau să mănânce mațe la conservă că nu știe să le deschidă).
Șase văi și-o vale adâncă, pe vrăjmași să-i leg de-o stâncă. Și-nspre stânca respectivă voi trimete o locomotivă.
Un iepuraș pufoșel cu dinți de fier și măsele de oțel – a fătat iepuroaica lui Sf. Vineri și acum, în preajma Sărbătorilor de Iarnă, în loc să aibă casa plină de belșug și de lumină, o are plină de iepurași pufoșei care fac pișulică pe jaluzele și trebușoara măricică în săculeții cu făină pentru pâine…
Și, poate cel mai important, o găletușă cu caș de oaie pus la desărat – mirosul devine suportabil după primele ore de somn. Probabil că iepurașii au făcut pișulică și aici…
Până una-alta, am nevoie de sugestiile tale. Așa că de îndată voi să îmi răspunzi, brav cititor ce ești, ce ascunzi tu la domnia dumitale sub pernă?
Dar sub pat?
DAR ÎN BECI???
Nu de puține ori mi s-a întâmplat să ajung la liceu înaintea tuturor celorlarlți, să vorbesc despre gagici cu Prășcălie Paznicul sau să cer ajutor la teme doamnei Mujer de Service.
Problema nu este că-mi place mie școala, ci că am un ceas primit de la Moș Doroftei care îmi dă startul la dimineață în cel mai ursar mod cu putință.
Să explic.
Odată ce a ajuns președintele Federației Române de Box, babacul Doroftale a făcut comandă de niște ceasuri cu cuc pentru cantonament, care să trezească lumea dis-de-dimineață și să-i trimită la antrenament.
Spre deosebire de alți ceași cu cuci, acesta se instala pe tavan, iar la ora 4 dimineața scotea din el niște pumni cu care te altoia până te trezeai (sau până se termina runda).
Greșeala cea mai mare a vieții mele a fost că am furat un astfel de ceas dintr-o cameră de cantonament, și de atunci primesc în fiecare dimineață tratamentul pe care boxeorii olimpici îl îndură doar o lună pe an.
Cu durerea m-am obișnuit deja de câteva săptămâni, iar faptul că am fața umflată într-un hal fără de hal îmi dă posibilitatea să mă laud că sunt un urmaș de-al lui Churchill. Chestia nasoală este că mi se cam mișcă un ochi și mi-e teamă că dacă mai mănânc prea multă bătaie o să-mi cadă și va trebui să-mi însușesc renumele de Florinache cel Ciclop©.
Și să nu crezi că nu am încercat să îl fentez pe Ceastale Cel Care Te Boxează La Oră Fixă. Am încercat asta de mai multe ori decât ne-au scăzut nouă salariile cu Băsescu în fruntea statului. Dar Ceastale nu e prost – sau, cel puțin, nu e la fel de prost ca mine.
Am încercat să dorm invers, sperând că nu lovește sub centură.
Dar a lovit, jegosul. A lovit de zici că i-am mâncat copiii și nu i-am dat și lui. După două lovituri în zona “Dunării de Jos” m-am întors de bunăvoie cu fața și l-am lăsat să-mi care pumni în figură până a doua zi de dimineață.
Altă dată am încercat să îi ascund mănușile. M-a bătut cu parul. Par dintr-ăla cu așchii și cuie, cu care bați doar câinii și colindătorii.
Am încercat și să pun un manechin în locul meu în pat, iar eu să-mi aștern o pernă și o flanelă în cadă și să mă culc acolo. Treaba a mers pentru câteva zile, până când s-a prins manechinul de șmecherie și m-a jugănit cu strășnicie pentru toată bătaia pe care o mâncase din cauza mea.
Singura soluție pe care o mai întrevăd în aceste clipe de disperare este să-l vând pe Ceasnale pe internet, numai că de fiecare dată când încerc să pun un articol pe Okazii, îmi smulge cablul de net și mă biciuie cu el pe spinare până mi se ia vopseaua.
Mă bate uneori gândul să dau foc la casă, dar mi-e că vine poliția să facă anchetă și s-ar putea să îmi găsească cadavrele din beci – nu că asta m-ar deranja prea tare, dar o să mă râdă lumea că la vârsta mea încă mai locuiesc cu soacra.
Tot ce-mi mai rămâne de făcut este să învăț să mă apăr de mânia furioasă a jegosului de ceas.
Acestea fiind spuse, sub perna mea și la căpătâiul patului se vor găsi de-acum încolo următoarele:
Un set de bâte care mai de care mai crăpătoare de oase.
Un tun cu trei ghiulele care te bagă în belele.
O pușcă plină cu trei glonți la rădăcină.
Un murg de patru ani care mușcă din dușmani (a zis Andri Popa ca mi-l lasă pe al lui, dar să nu-i dau să mănânce mațe la conservă că nu știe să le deschidă).
Șase văi și-o vale adâncă, pe vrăjmași să-i leg de-o stâncă. Și-nspre stânca respectivă voi trimete o locomotivă.
Un iepuraș pufoșel cu dinți de fier și măsele de oțel – a fătat iepuroaica lui Sf. Vineri și acum, în preajma Sărbătorilor de Iarnă, în loc să aibă casa plină de belșug și de lumină, o are plină de iepurași pufoșei care fac pișulică pe jaluzele și trebușoara măricică în săculeții cu făină pentru pâine…
Și, poate cel mai important, o găletușă cu caș de oaie pus la desărat – mirosul devine suportabil după primele ore de somn. Probabil că iepurașii au făcut pișulică și aici…
Până una-alta, am nevoie de sugestiile tale. Așa că de îndată voi să îmi răspunzi, brav cititor ce ești, ce ascunzi tu la domnia dumitale sub pernă?
Dar sub pat?
DAR ÎN BECI???
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Bagă BOSS-ule un comentariu :D