Două lucruri mă amuză pe mine cel mai mult în viață: să râd de mustăcioși și să mă uit la tine cum îmi citești articolele mișcând din buze ca la clasa a II-a.
Însă ziua de azi chiar a fost un circ de bună calitate.
Nu pentru că am văzut mai mulți mustăcioși decât în tot restul vieții mele la un loc, ci pentru că am cardit un chiul ștrengăresc la primele ore ca să îmi duc lumina ochilor la RAR, Registrul Auto Român (sau DES, cum îi mai spunem noi, ăștia cu glumele bune)…
Ajung eu acolo pe la vreo 8 jumate, traversând recent inauguratul drum comunal pe care autoritățile l-au poreclit “Autostrada Soarelui București-Constanța“. Dau acolo de o puzderie, un adevărat batalion, o populație în toată regula de salopetiști bătrâni și mustăcioși, gata să-ți preia mașina și să ți-o omologheze de s-o ia mama dracu’.
Dar mai întâi stai să se facă coadă. Eu eram primul și, pe parcursul unei jumătăți de ceas, s-a adunat în spatele meu o coadă de vreo 15 mașini ai căror proprietari își fumau țigara de dimineață și își scuipau înjurătura de dinainte de serviciu.
După ceva timp, iată că rămân taximetriștii și – la modul general vorbind – mârlăneții de la coadă fără ținte de înjurat.
De chelia lui Băsescu se luaseră, în ochelarii lui Ponta își făcuseră toate cele, iar maică-sa lui Diaconescu să-i mulțumească lui Dumnezeu că n-a auzit ce se vorbise despre ea acolo. Și iată că veniră salopetiștii cei silitori ai RAR-ului să le reînnoiască celor de la coadă lista cu cei înspre care să își îndrepte înjurăturile.
Meșterul Pandele: Auzi Gelule, ăștia ne-au lăsat ceva și nouă?
Meșterul Gelu dădu din cap în semn că nu, după care se uită în scârbă la plebea adunată și trase din țigară pe sub mustața lui grizonată de meșter fără școală.
Meșterul Pandele: Nimica, Gelule? Atunci începem să-i băgăm de pe la vreo 10.
Și Pandele nu mințea.
De al dracu ce era,
El pe Gelu îl lua
Și pe-o bancă-l așeza.
Și-ncepu a inventa
Despre cât de boss era
Și pe cine cunoștea.
Fără seamăn el mințea.
Și la nouă și juma’
Începu a-și prepara
Ouă ochiuri și-o cafea.
Toată lumea-l înjura,
Maică-sa, biata de ea,
Ținta tuturor era.
Pe la zece și jumate
M-am oprit din scris balade
Căci pe meșterul Pandele
L-am văzut în geam că-mi bate.
Așa că am coborât din mașină, am dat un noroc muncitoresc cu el (de-ăla cu “Bună dimineața șerifule, tragi și tu un ochi pe la mașina mea dacă ai chef, fi-ți-ar mustața de râs să-ți fie?“), i-am lăsat cheia, și m-am pus în genunchi lângă clădire rugându-mă la Ceruri să nu-mi strice mașina.
După câteva minute am intrat și eu în hala comunistă în care se făceau testele RAR-ului ca să asist, pentru prima oară în viață, la un spectacol care făcuse clăbuci la gură de atâta ceaușism.
Duzinele de ciocârlani în salopete, cu șepci peste ochi și cu plete deasupra gurii, care mai de care mai cu mutre de alcolici, își strigau dintr-o parte în alta a ditamai halei diverse complimente și îndrumări prietenești.
—UNDE AȚI PUS, MĂ, CHEIA AIA CU MAGNET, CĂ VĂ BAT ÎN CAP CU EA!!!
—Meleacă, vino mă repede și adu-mi un muștiuc că i-am spart rezervoru’ lu ăsta și sare pe perete!…
—Ăsta și-a lăsat butelia în mașină, ‘tu-i ceapa lui de machidon. Eu i-am zis să-și ia butelia și să stea cu ea în brațe afară!
—Am acasă o fasole cu afumătură, Sandule, neam de neamul tău n-a mâncat așa ceva!…
—Unde a fugit ăla mic al lu’ Găiescu, mă, ca să-l trimitem după sifon???
—Pandele, mai are nevastă-ta păduchi, mă?
—Unde ați pus mă, răpănoșilor, banda aia izoleră, că i-am dat omului o gaură în banchetă și mi-e să nu iasă buretele prin ea…
—Staicule, nu mai mori și tu odată de ciroză, să scăpăm de tine și să-l aduc aicea pe nepotă-miu în loc?
—A dat, mă, vreunul dintre ăia ciubuc, sau le furăm din motorină la toți???
Din fericire am reușit ies de acolo cu mașina întreagă, lăsându-i în spate pe cei din urmă adepți ai mentalității și stilului de viață comunist, acei clasici muncitori români de pe vremea regretatului dictator, cărora basca le ținea loc și de pălărie, și de creier.
În altă ordine de idei, azi am văzut într-o florărie un cetățean beat RANGĂ cumpărând un buchet de garofițe. Dacă are cineva niște sugestii mai bune pentru salvarea căsniciei când te întorci mort de beat acasă, îl rog să își aștearnă înțelepciunea într-un comentariu.
Însă ziua de azi chiar a fost un circ de bună calitate.
Nu pentru că am văzut mai mulți mustăcioși decât în tot restul vieții mele la un loc, ci pentru că am cardit un chiul ștrengăresc la primele ore ca să îmi duc lumina ochilor la RAR, Registrul Auto Român (sau DES, cum îi mai spunem noi, ăștia cu glumele bune)…
Ajung eu acolo pe la vreo 8 jumate, traversând recent inauguratul drum comunal pe care autoritățile l-au poreclit “Autostrada Soarelui București-Constanța“. Dau acolo de o puzderie, un adevărat batalion, o populație în toată regula de salopetiști bătrâni și mustăcioși, gata să-ți preia mașina și să ți-o omologheze de s-o ia mama dracu’.
Dar mai întâi stai să se facă coadă. Eu eram primul și, pe parcursul unei jumătăți de ceas, s-a adunat în spatele meu o coadă de vreo 15 mașini ai căror proprietari își fumau țigara de dimineață și își scuipau înjurătura de dinainte de serviciu.
După ceva timp, iată că rămân taximetriștii și – la modul general vorbind – mârlăneții de la coadă fără ținte de înjurat.
De chelia lui Băsescu se luaseră, în ochelarii lui Ponta își făcuseră toate cele, iar maică-sa lui Diaconescu să-i mulțumească lui Dumnezeu că n-a auzit ce se vorbise despre ea acolo. Și iată că veniră salopetiștii cei silitori ai RAR-ului să le reînnoiască celor de la coadă lista cu cei înspre care să își îndrepte înjurăturile.
Meșterul Pandele: Auzi Gelule, ăștia ne-au lăsat ceva și nouă?
Meșterul Gelu dădu din cap în semn că nu, după care se uită în scârbă la plebea adunată și trase din țigară pe sub mustața lui grizonată de meșter fără școală.
Meșterul Pandele: Nimica, Gelule? Atunci începem să-i băgăm de pe la vreo 10.
Și Pandele nu mințea.
De al dracu ce era,
El pe Gelu îl lua
Și pe-o bancă-l așeza.
Și-ncepu a inventa
Despre cât de boss era
Și pe cine cunoștea.
Fără seamăn el mințea.
Și la nouă și juma’
Începu a-și prepara
Ouă ochiuri și-o cafea.
Toată lumea-l înjura,
Maică-sa, biata de ea,
Ținta tuturor era.
Pe la zece și jumate
M-am oprit din scris balade
Căci pe meșterul Pandele
L-am văzut în geam că-mi bate.
Așa că am coborât din mașină, am dat un noroc muncitoresc cu el (de-ăla cu “Bună dimineața șerifule, tragi și tu un ochi pe la mașina mea dacă ai chef, fi-ți-ar mustața de râs să-ți fie?“), i-am lăsat cheia, și m-am pus în genunchi lângă clădire rugându-mă la Ceruri să nu-mi strice mașina.
După câteva minute am intrat și eu în hala comunistă în care se făceau testele RAR-ului ca să asist, pentru prima oară în viață, la un spectacol care făcuse clăbuci la gură de atâta ceaușism.
Duzinele de ciocârlani în salopete, cu șepci peste ochi și cu plete deasupra gurii, care mai de care mai cu mutre de alcolici, își strigau dintr-o parte în alta a ditamai halei diverse complimente și îndrumări prietenești.
—UNDE AȚI PUS, MĂ, CHEIA AIA CU MAGNET, CĂ VĂ BAT ÎN CAP CU EA!!!
—Meleacă, vino mă repede și adu-mi un muștiuc că i-am spart rezervoru’ lu ăsta și sare pe perete!…
—Ăsta și-a lăsat butelia în mașină, ‘tu-i ceapa lui de machidon. Eu i-am zis să-și ia butelia și să stea cu ea în brațe afară!
—Am acasă o fasole cu afumătură, Sandule, neam de neamul tău n-a mâncat așa ceva!…
—Unde a fugit ăla mic al lu’ Găiescu, mă, ca să-l trimitem după sifon???
—Pandele, mai are nevastă-ta păduchi, mă?
—Unde ați pus mă, răpănoșilor, banda aia izoleră, că i-am dat omului o gaură în banchetă și mi-e să nu iasă buretele prin ea…
—Staicule, nu mai mori și tu odată de ciroză, să scăpăm de tine și să-l aduc aicea pe nepotă-miu în loc?
—A dat, mă, vreunul dintre ăia ciubuc, sau le furăm din motorină la toți???
Din fericire am reușit ies de acolo cu mașina întreagă, lăsându-i în spate pe cei din urmă adepți ai mentalității și stilului de viață comunist, acei clasici muncitori români de pe vremea regretatului dictator, cărora basca le ținea loc și de pălărie, și de creier.
În altă ordine de idei, azi am văzut într-o florărie un cetățean beat RANGĂ cumpărând un buchet de garofițe. Dacă are cineva niște sugestii mai bune pentru salvarea căsniciei când te întorci mort de beat acasă, îl rog să își aștearnă înțelepciunea într-un comentariu.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Bagă BOSS-ule un comentariu :D