joi, 6 noiembrie 2014

ASTĂZI VOM VORBI DESPRE FRICA DE INJECȚII

Notă: În titlu am zis că “vom vorbi” doar ca să-ți dau un fals sentiment de comunicare, pentru că doar eu am să vorbesc iar tu o să taci și o să mă asculți.

Majoritatea oamenilor din lumea asta sunt legați de o forță mai mare decât orice ne-am putea noi imagina.

Nu la iubire mă refer. Nici la ura față de Băsescu, acest călău al țării în care ne-a blestemat Sfântul Epifánie să ne naștem.

Această forță despre care vă vorbesc este teama de a fi injectat în fese.

Nu cred că se îndoiește careva de faptul că un ac băgat când și unde trebuie îți poate salva viața, așa cum a făcut cu miliarde de oameni de-a lungul anilor… până la apariția spitalelor românești, aceste instituții naționale de malpraxis.

Dar hai să fim olecuțică serioși.

Când unii simt miros de spirt și se pun pe stors ochii ca slugile la moartea chipeșului Kim Jong-Il, nu o fac că le e frică de doctorul Pandele care a făcut facultatea la seral cu banii de la mă-sa. Și, cu toate că România este țara în care asistentele te trimit acasă să le aduci vată și spirt, iar singura procedură medicală pe care doctorii noștri încă o mai execută profesional este avortul, nu asta este sursa problemei noastre.

Sunt în stare să pariez pe o alergare la fundul gol în jurul Clădirii Parlamentului că teama imbecilă de injecții n-are nicio legătură cu personalul medical.

NU e vina doctorilor că, la vederea unei seringi, 90% dintre copii și un pic peste 43% dintre adulți (cifrele puse la dispoziție de Institutul Internațional de Statistici Inventate, Pentru Care ar Trebui să Fac Pușcărie) se panichează în ultimul hal și încep să alerge prin cabinet, smulgând stetoscopul de la gâtul doctorului și biciuindu-i pe toți cei din jur cu el.

Sunt cuprinși de teroare, le tremură fălcile, le dârdâie sfârcurile, le clipăie ochii, li se zdruncină lobii urechilor, le scânteiază subsuorile, li se înverzește limba și le zornăie măselele pe ritm de Gheorghe Dinică. Odihnească-se în tihnă, dacă tot l-am pomenit.

Ideea este că majoritatea fac urât și nu vor să audă nici în ruptul bâtei pe spinare de injecție.

MAI JOS GĂSEȘTI O LISTĂ DE ARGUMENTE CARE NU FUNCȚIONEAZĂ ÎN ASTFEL DE SITUAȚII:
Astâmpără-te odată, Costele, că ne râde lumea… și mai sperii și copiii.
Haide mă Costele, e ca o ciupitură de țânțar, ce tocana mă-sii…
Măi Costele, tu nu înțelegi că dacă nu faci injecția asta te internăm???
Costele, când ți-oi dili una peste bot… stai dracului cuminte să îți facă doctorul injecția!!!
Știu că mulți treceți prin corvoada asta de fiecare dată când vă duceți plozii la injectat, dar vă asigur că se poate și mai rău. Cum? Păi uite, spre exemplu, Costel ai putea fi tu. Sau, nu știu… ar putea să fie taică-tu.

Pentru că, vedeți voi, cu ‘jdemii de ani în urmă, în falnicele sale tinereți, taică-miu dona sânge (din aceleași motive pentru care ar trebui s-o facem toți). S-a întâmplat, însă, ca acul să se rupă în herculianul său braț hipermușchiulos.

Și atunci să-i fi văzut pe doctori cum fugeau prin sânge după ac ca să n-apuce să ajungă la inimă până când, într-un final, au reușit să îl salveze. De un lucru sunt sigur, însă: dacă serviciile medicale de pe-atunci le echivalau calitativ pe cele din ziua de azi, eu n-aș mai fi apucat să mă nasc iar acum probabil că ai fi citit blogul lui Bendeac sau Gogu Kaizer.

DAR STAȚI POTOL CĂ EXISTĂ ȘI SOLUȚII!
Acest articol a fost inițial planificat pentru publicarea pe alt blog dar, dat fiind că a atins un nivel de cretinism demn de renumele meu, îmi permit să sugerez câteva metode specifice stilului meu miștocar și fără seamăn de jegos.

frica de ace si frica de injectie in fundTe anunț încă de pe acum că dacă te vei lua după vreuna din următoarele sugestii, riști ca năzbâtia ta să se soldeze cu pierderi de vieți omenești. Și voi fi mândru de tine.

Bătaie administrată pacientului (copil, părinte, ce ți-o fi — cu cât mai bătrân cu atât mai bine) înainte de injecție, pentru distragerea atenției. Săpunește-l și în timpul injecției, pentru că omul nu poate simți decât o singură durere odată. Și cocârjează-l cu lopata și după injecție, ca să vadă că se poate și mai rău. Am învățat această tehnică a ciomăgelii de 3 ori pe injecție de la un doctor cu care am stat în aceeași celulă la pușcale.
Injecție făcută când pacientul / victima doarme. Cu vreo 10 ani în urmă, vără-miu a călcat pe un cui și a refuzat să i se facă anti-tetanos. Dar, dat fiind că toate astea se petreceau la țară, unde părerea copiilor este ignorată cu delicatețe, noaptea pe la vreo 12 a scos bunică-mea seringa din sertar, i-a pus serul, și i-a înfipt-o în fund. Văr-miu s-a trezit în șocuri și s-a zbătut, rămânând cu o vânătaie destul de nasoală pe obrajii de la spate.
Injecție făcută înainte de injecție, care să lecuiască teama de injecție (dacă folosești un cuvânt de 3 ori în aceeași propoziție, Dumnezeu salvează un pinguin). Practic, prima injecție are rol anestezic, iar pacientul nu o va mai simți pe a doua. E o idee tâmpită, dar mă caracterizează.
În încheiere, aș vrea să te rog, dacă ai fost martor sau victimă la o întâmplare petrecută în spitalele românești, să o împărtășești cu toată comunitatea noastră printr-un comentariu lăsat mai jos.
Voi premia cea mai frumoasă povestire cu un cupon de 98% reducere pentru orice operație genitală executată la Clinica Medical-Mutilatoare “Dr. Ciomu” de la Ciopârțești.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Bagă BOSS-ule un comentariu :D

Gothem Botoși. Un produs Blogger.