Notă: Acest articol este o ursărie și un adevărat exemplu de caterincă ieftină.
De multe ori ți se întâmplă să treci printr-o zi ca un fund gol printr-o pădure de urzici.
Exact așa m-am simțit și eu azi, excepție făcând faptul că usturimea de la foale* îți trece după câteva zile, pe când eu o să rămân cu sechele toată viața.
Profit de această ocazie ca să menționez că în momentul acesta mă răsfăț cu niște compot de gutui, de-ăla de care tu n-ai acasă dar eu sunt jegos și ți-am făcut poftă. Nu regret nimic, și îți spun cu mâna pe inimă că așa un conpot de gutale n-am mai mâncat de la Panairul Medgidiei din ’86 (anul ultimului gol al Stelei).
Totul a început cu o deșteptare urlată la ora 5 de un cocoș pe care – după tradiția locală – l-am măcelărit cu bolovani.
M-am dat jos din pat, mi-am pus în piciorușe papuceii mei pufoșei și am băgat cât mai agale oleacă de coșie** rapidă până la bucătărie – care bucurie și aici să fie.
Am ceazlit*** niște hațnale și m-am dus la Patrocle care mă aștepta să-l bat. Nu l-am dezamăgit.
Strășnicia cu care l-am altoit pe Patrocle mi-a amintit de un tovarăș mai vechi de-al meu, așa că m-am suit în mașină și i-am dat în bot până la Cozlugea să-l revăd pe Batman. Nu Batman ăla negru cu beteală la subrale****, ci un țigan pe nume Batman, care e vatman pe o locomotivă Hatman (și care îl batman pe Cikiceatman la karatman).
L-am luat pe Batman (care se juca Pacman pe tabletman) și am plecat către liceu unde – cu excepția unor coliziuni frontale minore și a unui polițist călcat un pic cam neuniform – am ajuns cât de cât întregi.
Prima oră test, a doua teză, și probabil că în a treia oră — dacă aș mai fi intrat la ea — ar fi trebuit să dau Bacul.
În jurul orelor 12:74 am fost iscălit de o foame neîngăduitor de răzleață. Am băgat mâna în geantă să-mi scot noua carte de bucate “28 de sufléuri cu ustale***** pe care le poți prepara în ora de istorie fără să te ginească profa și să te pună să dai la toată clasa“, un titlu cam lung pentru o carte de rețete dar, dat fiind că cei de la editură ne cunosc pe mine și pe co-autoarea Stela Popescu pentru că publicăm câte un volum în fiecare săptămână, au zis hai, treacă de la ei.
Și cum îmi scormoneam eu prin rucsac, dau de o plăcintă de mere pe care Mami mi-o pusese fără să mă înștiințeze. Dat fiind că nu sunt obișnuit cu așa ceva prin geantă, am crezut că o fi vreun șoarec, așa că am închis degrabă fermoarul și am început să izbesc cu rucsacul de pereți. După care l-am izbit de cactuși. După care l-am bătut cu ciocanul de șnițele și, cu un levier în mână, am deschis fermoarul ca să scot șoarecele și să îl adaug la sufléu.
Țeapă, frate Florin. Nu era șoarec. Mănânci sufléul gol.
Așa că am mâncat sufléul gol. Și după el am mai ceazlit și un compot de GU2I de care vreau să-ți amintesc din nou că tu nu ai.
Acum nu mă pot hotărî ce să fac – dacă să ies în Piața Universității și să scandez împotriva guvernului, sau să stau acasă și să îmi fac mai multe conturi de Facebook cu care să-mi dau singur Like la poza de profil. Aș alege ieșitul la protest în Piață, dar din moment ce tu știi că am compot de gutale în beci nu cred că ar fi prea înțelept să las casa neapărată.
Până una-alta, mă duc să scot sania din pod și să îi meșteresc hamurile. Ai grijă că în beci am pus pitbulii de pază, și nu se lasă mituiți decât cu ceafă de focă la grităraș – dacă nu e în sânge te sfătuiesc nici măcar să nu încerci.
Odată trecut de pitbuli, vezi că borcanele de compot sunt lângă cele de otravă pentru cai, și pe întunericul de acolo îți va trebui un mare noroc să le deosebești. Să nu te mănânce izmenele să aprinzi vreo lanternă pentru că trezești Creatura Beciului și nu mai adoarme decât dacă îi cântă Hrușcă.
Îți urez succes în misiunea ta. Nu uita să lași un comentariu despre cum te-ai descurcat în beci și ce ai făcut după ce ai ieșit, astfel de informații putând fi de mare ajutor pentru următorii aventurieri.
Aventurieri care vin să-mi fure mie din compotul de gutale…
*Arhaism pentru “stomac”, dar aici l-am folosit cu sensul de “fese”.
**Viteză.
***Înfulecat.
****Subțiori.
*****Usturoi.
De multe ori ți se întâmplă să treci printr-o zi ca un fund gol printr-o pădure de urzici.
Exact așa m-am simțit și eu azi, excepție făcând faptul că usturimea de la foale* îți trece după câteva zile, pe când eu o să rămân cu sechele toată viața.
Profit de această ocazie ca să menționez că în momentul acesta mă răsfăț cu niște compot de gutui, de-ăla de care tu n-ai acasă dar eu sunt jegos și ți-am făcut poftă. Nu regret nimic, și îți spun cu mâna pe inimă că așa un conpot de gutale n-am mai mâncat de la Panairul Medgidiei din ’86 (anul ultimului gol al Stelei).
Totul a început cu o deșteptare urlată la ora 5 de un cocoș pe care – după tradiția locală – l-am măcelărit cu bolovani.
M-am dat jos din pat, mi-am pus în piciorușe papuceii mei pufoșei și am băgat cât mai agale oleacă de coșie** rapidă până la bucătărie – care bucurie și aici să fie.
Am ceazlit*** niște hațnale și m-am dus la Patrocle care mă aștepta să-l bat. Nu l-am dezamăgit.
Strășnicia cu care l-am altoit pe Patrocle mi-a amintit de un tovarăș mai vechi de-al meu, așa că m-am suit în mașină și i-am dat în bot până la Cozlugea să-l revăd pe Batman. Nu Batman ăla negru cu beteală la subrale****, ci un țigan pe nume Batman, care e vatman pe o locomotivă Hatman (și care îl batman pe Cikiceatman la karatman).
L-am luat pe Batman (care se juca Pacman pe tabletman) și am plecat către liceu unde – cu excepția unor coliziuni frontale minore și a unui polițist călcat un pic cam neuniform – am ajuns cât de cât întregi.
Prima oră test, a doua teză, și probabil că în a treia oră — dacă aș mai fi intrat la ea — ar fi trebuit să dau Bacul.
În jurul orelor 12:74 am fost iscălit de o foame neîngăduitor de răzleață. Am băgat mâna în geantă să-mi scot noua carte de bucate “28 de sufléuri cu ustale***** pe care le poți prepara în ora de istorie fără să te ginească profa și să te pună să dai la toată clasa“, un titlu cam lung pentru o carte de rețete dar, dat fiind că cei de la editură ne cunosc pe mine și pe co-autoarea Stela Popescu pentru că publicăm câte un volum în fiecare săptămână, au zis hai, treacă de la ei.
Și cum îmi scormoneam eu prin rucsac, dau de o plăcintă de mere pe care Mami mi-o pusese fără să mă înștiințeze. Dat fiind că nu sunt obișnuit cu așa ceva prin geantă, am crezut că o fi vreun șoarec, așa că am închis degrabă fermoarul și am început să izbesc cu rucsacul de pereți. După care l-am izbit de cactuși. După care l-am bătut cu ciocanul de șnițele și, cu un levier în mână, am deschis fermoarul ca să scot șoarecele și să îl adaug la sufléu.
Țeapă, frate Florin. Nu era șoarec. Mănânci sufléul gol.
Așa că am mâncat sufléul gol. Și după el am mai ceazlit și un compot de GU2I de care vreau să-ți amintesc din nou că tu nu ai.
Acum nu mă pot hotărî ce să fac – dacă să ies în Piața Universității și să scandez împotriva guvernului, sau să stau acasă și să îmi fac mai multe conturi de Facebook cu care să-mi dau singur Like la poza de profil. Aș alege ieșitul la protest în Piață, dar din moment ce tu știi că am compot de gutale în beci nu cred că ar fi prea înțelept să las casa neapărată.
Până una-alta, mă duc să scot sania din pod și să îi meșteresc hamurile. Ai grijă că în beci am pus pitbulii de pază, și nu se lasă mituiți decât cu ceafă de focă la grităraș – dacă nu e în sânge te sfătuiesc nici măcar să nu încerci.
Odată trecut de pitbuli, vezi că borcanele de compot sunt lângă cele de otravă pentru cai, și pe întunericul de acolo îți va trebui un mare noroc să le deosebești. Să nu te mănânce izmenele să aprinzi vreo lanternă pentru că trezești Creatura Beciului și nu mai adoarme decât dacă îi cântă Hrușcă.
Îți urez succes în misiunea ta. Nu uita să lași un comentariu despre cum te-ai descurcat în beci și ce ai făcut după ce ai ieșit, astfel de informații putând fi de mare ajutor pentru următorii aventurieri.
Aventurieri care vin să-mi fure mie din compotul de gutale…
*Arhaism pentru “stomac”, dar aici l-am folosit cu sensul de “fese”.
**Viteză.
***Înfulecat.
****Subțiori.
*****Usturoi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Bagă BOSS-ule un comentariu :D