Din lipsă de preocupare, m-am decis să fac o listă cu 100 de tipuri de oameni care dovedesc, spre surprinderea doctorilor și a marilor savanți, că poți trăi bine-mersi și fără creier.
M-am oprit, însă, cu numărătoarea la 50 pentru că se face întuneric și eu încă n-am rânit la porci.
DECI FĂRĂ ALTE ÎMBÂRLIGĂTURI ABSURDE, IATĂ LISTA:
-Eu și restul membrilor Fanfării Flăcăiandrilor.
-Cei care deschid bananele de la coadă, că cică așa se face.
-Grăsanii care-și fac vacanțele la Baraolt, dar sunt prinși de KGB-iști și atârnați de gușe în scara lor de bloc.
-Ospătarii care nu știu unde e toaleta din propriul lor restaurant, și cei care nu știu unde e toaleta din propria lor casă — că ei fac direct în țeava de dejecție.
-Cei care caută www.adresă.ro pe Google ca să intre pe un site, pentru că suntem în 1944 și nu știm calculatoare.
-Cei care nu își țin ascunse corcodușele în ciorapi.
-Cei pe care îi prinde vârsta de 16-17 ani fără să-i apucat dorința berberitului (și au mustăți dintr-alea de feciorași de pe vremuri, pentru care mândrele se ciomăgeau la șezătoare).
-Cei care nu se duc la sală pentru că “nu vor să ajungă prea forțoși“, și cei care nu intră în politică pentru că “nu vor să ajungă prea bogați“.
-Cei care strigă la tine doar ca să te întrebe cum te cheamă. “Auzi mă păduchiosule, cum ziceai mă că te cheamă???“… “Iliuță mă cheamă, nene, adineaurea v-am zis…“
-Bicicliștii din Ciorani, un sat uitat de Dumnezeu. Sunt numeroși, bețivani, și-și lustruiesc pedalele cu slăninuță.
-Cei pe care i-a prins 2013 și încă mai sunt emo.
-Cei care beau Domestos, Bio Carpet sau Anitra direct de la frigider și se plâng dup-aia că îi doare în gât.
-Cei care mănâncă spaghetele cu mămăligă.
-Cei care nu-și cumpără iPhone 6 pentru că “așteaptă să apară iPhone 7“.
-Tembelii care au impresia că internetul a fost inventat de leșinații răpănoși de pe 9gag.
-Cei care nu știu că, de fapt, chiar eu am inventat internetul, împreună cu Stela Popescu și cei 8 copii ai săi.
-Cei care încă își mai cumpără ringtone-uri polifonice prin SMS-uri la 1932.
-Cei care se împrumută de la bănci doar ca să aibă un motiv să-și pună funia de gât.
-Cei care ciordilesc wireless de la vecini și fac circ pe casa scărilor când pică internetul.
-Cei care, la 25 de ani, nu au încă un copil pe care să-l trimită să le cumpere țigări.
-Cei care sunt grași că mănâncă mult și prost, dar se plâng că e de la stres, vârstă, probleme cu tiroida, culoarea ochilor, sensibilitatea dentară, firele de păr rebele, Constituția lui Țepeș din 1472 sau, cea mai bombastică vrăjeală: metabolismul.
-Cei care au un nume de tot râsul cum ar fi Gică Căldăraru-Țărănete și care nu numai că vor să aibă un băiat care să le ducă numele de familie mai departe, dar îl și botează cu același nume mic, ca să-i zică lumea Gică Căldăraru-Țărănete Junior.
-Aceiași oameni ca la punctul 22 care, pentru că nu le iese băiat din prima încercare, își osândesc fetița cu un nume ca Joiana, Marylinca, Leomessia sau Constanteajna. Sau Nefertiti Căldăraru-Țărănete.
-Cei care își taie patul ca să-și facă șifonier, iar seara culcă șifonierul pe orizontală, îi scot rafturile și se pun să doarmă-n el că alt loc n-au.
-Cei care se împotrivesc eutanasierii câinilor fără stăpân pentru că, dacă îți mușcă o ghioarlă copilașul de 5 ani, vina este a copilului pentru că l-a deranjat — și a ta că te-ai pus pe făcut copil.
-Cei care, odată ajunși într-un hotel, rad tot ce prind în cale. Șparlesc săpunul, hârtia igienică, prosoapele, bateria de chiuvetă, lenjeria de pe pat, becuri, telecomenzi, tablouri, draperii, ștechere și umerașe. Luăm tot, că doar am dat bani pe ele.
-Vânzătorii de la piață care zbiară ca la ghilotină când te văd că alegi roșiile cele mai coapte — că doar ei trebuie să vândă tot, inclusiv pe cele mov, stâlcite, viermănoase și râioase. Și apoi purced în a se văicări că o duc greu, că n-au bani de de-ale gurii și că sunt forțați să își mănânce propriile roșii fleșcăite.
-Cei care se dau de ceasul morții cu politica și o urmăresc și o analizează și o întorc pe toate părțile și li se urcă tensiunea, dar continuă să trăiască cu speranța că s-ar mai putea schimba ceva. Pentru ei Băsescu este chior (în locul lor, eu aș miza pe partea cu “bețiv”), că mă-sa lu’ Antonescu-i lipoveancă, că Ponta e ochelarist și respiră pe urechi, că Diaconescu are figură de moroi, că lui Becali i s-a îmbâcsit cojocul și că Udrea s-a cam nasolit și a pus burtă (ceea ce e adevărat).
-Lăutarii care bagă dedicații între cuvintele din refren ca să-i facă o bucurie lui Nășicu Mare și Umflat, care e mort de beat și aruncă cu lovele din scaunul de pe care nici nu mai e în stare să se ridice. Dedicațiile astea sună cam așa: De la Nașu pentru mire și pentru familia lui… 800 de euro de la Nașu pentru mire… da! Da! Hai cu țambalu’ ăla… hai cu percuția… una, două, șiii! Ce mult te plac ce mult te plaaac, că nu mai pot de al tău draaag — 400 de euro și o pereche de adidași de la Codruț Sicilianu poreclit “Hoție”! Că nu mai pot de al tău draaag! Pentru mireasa lu’ care azi e ziua cea mai frumoasă din toți cei 12 ani ai ei! Solooo!…
-Cei care își castrează animalele fără consimțământul lor. Azorică mamă, acum că te-ai făcut dulău mare să mă anunți și pe mine când vrei să te duc la doctor să te taie pe unde nu trebuie, de acord?
-Cei care poartă șlapi și ciorăpoaice roșii de bumbac la bamboo sau la piscină. Stai Costele liniștit, că știm toți deja că ești mare ninja la tine în cartier.
-Cei care n-au știut niciodată ID-ul de mess al Papei Inochențiu (ce-ar mai merge acuma o glumă legată de mass*, dar nu știi tu engleză să te prinzi).
-Cei care au trecut de 14 ani și nu și-au convins încă părinții să le dea bani pentru un pierce în gleznă, faringe sau rinichi.
-Cei care își cumpără Ferrari la mâna a 415-a pentru că îi costă cât un Logan, încă mai merge remorcat și încă mai e relativ roșu (dacă nu de la vopsea, atunci măcar de la rugină).
-Cei care nu fac cel puțin 5 plozi pe an, ratând această oportunitate extraordinară pe care ți-o oferă statul de a te îmbogăți din alocații.
-Cei care se urcă beți la volan și se supără și nu mai vorbesc cu nimeni când mor lipiți de tiruri sau copaci.
-Cei care cântă la pian în troleibuz, în lift, în saună sau în carlinga avionului.
-Cei care se cațără în miez de noapte pe primărie și azvârlesc cu animale moarte în mașinile din parcarea bisericii — și tot ei ajung să se plângă de condițiile din iad: ba că e mâncarea arsă, ba că aerul condiționat li s-a blocat la căldurime maximă, ba că trebuie să-și împartă cazanul cu unul care sforăie…
-Cei care folosesc în loc de scobitori cheile de la mașină, cioburi, lansatoare de rachetă, cozi de mătură sau de alte animale, pene de chitară, filamente de bec, rădăcini de ștevie, monede, bătătoare de covoare, rachete de tenis, filtre de benzină, filtre de poliție, degetele altora.
-Trădătorii care vor să înapoiem ungurilor Transilvania pe care le-am furat-o.
-Toți cei care au tricouri cu portretul lui Corneliu Vadim Tudor sau cu trupa lui de muzică folclorică înființată în tinerețe, Corneluș and the Acoustic Ghiavolii. De asemenea, toți cei care nu au primele lor 3 albume de succes: “Dar-ar boala în țigani“, “Dorul lui Corneluș de al său cățeluș micuș și drăgăluș“, și “SEXY SEXY BOOM SHAKA LAKA PARTY SONGS“.
-Cei care beau zeama de la castraveții murați. Cu paiul. Din borcan de 3kg. În tramvai, pe scaunul de lângă tine. Și te roagă să le cedezi locul ca să-și poată pune borcanul la tine pe scaun, să nu se mai bălăngăne.
-Cei care își fac singuri țuică, din alcool sanitar, acetonă, motorină și codițe de cireșe. Și te pun să bei cu ei la masă când le vii în vizită. Rangă te faci, la spital ajungi, la ei nu te mai întorci în vizită decât când moare unul dintre ei și te duci să dai noroc cu el.
-Țiganii care îți aruncă cu puradei în mașină, doar ca să oprești să cumperi pepeni de la ei. Adică vorba vine că de la ei, că așa te îmbârligă ei dacă îi întrebi de unde sunt. N-are treabă că e iarnă, n-are treabă că au 14kg, n-are treabă că au etichete cu “Made in Singapore” și gravuri cu stema Kurdistanului.
-Căruțașii și restul țărănoilor care își bat și înjură animalele. Nu pentru că își cocârjează animalele cu ghioga — fiindcă, vorba aia: cui îi pasă de ele? — ci pentru că le și înjură, și nu e civilizat așa. Ori le bați, ori te tocmești cu ele.**
-Taximetriștii și metriștii de tot felul, de la cronometriști până la termometriști, fomiști, economiști și daltomiști***. Nu pentru că ar face ei ceva greșit, ci pentru că urăsc sufixul ăsta, miști. Am avut eu odată un păun de companie pe care îl dresasem să-mi aducă ziarul dimineața, și Mishti îl chema. Dar în iarna următoare ne-au debranșat de la căldură și a trebuit să-l tăiem și să-l băgăm în sobă, ca să nu ginim de frig. Să-l fi văzut pe Mishti cu câtă voioșie alerga prin curte, căutându-și capul retezat!
-Cei care mănâncă pastramă de miel cu ceapă degerată și soté de măghiran lângă mine când sunt oprit la semafor și nu îmi dau și mie.
-Cei care, în loc să încerce să intre ca vikingii în veceurile publice, preferă să verifice dacă sunt ocupate ciocănind la ușă. Da, poftiți înăuntru, cu ce să vă servim?…
-Cei care dau 4 euro pe o dedicație la Radio Doina, deși cu 4 euro ar putea da dedicații pe Taraf până îi răpune greața.
-Toți ceilalți viețuitori de pe Pământ, cu excepția femeii care a murit la 99 de ani și 364 de zile, călcată de mașina care îi livra tortul pentru aniversarea ei de a doua zi.
ÎN ÎNCHEIERE…
Mai am încă 50 de scris, dar dacă am ratat pe cineva, dă-mi de știre printr-un comment. Nu-l voi adăuga la articol, dar îl voi publica în următoarea mea carte, “6.000 de sortimente de scârbavnici idioți și 18 rețete de deserturi cu măzline“, pe care o scriu împreună cu un fost camarad din armată.
*Mass = 1. mesaj la toată lista pe mess. 2. slujbă în biserică.
**Da vericule, glumeam. Nu-mi instig cititorii să își omoare animalele în bătaie — Iar dacă prind pe vreunul că sare cu un comentariu gen “Cum poți să vorbești așa, și animalele au suflet!”, îi voi găsi potaia și i-o voi da prin blender. Fără glumă.
***Dacă nu așa se scrie, să mă stuchi în pălărie.
M-am oprit, însă, cu numărătoarea la 50 pentru că se face întuneric și eu încă n-am rânit la porci.
DECI FĂRĂ ALTE ÎMBÂRLIGĂTURI ABSURDE, IATĂ LISTA:
-Eu și restul membrilor Fanfării Flăcăiandrilor.
-Cei care deschid bananele de la coadă, că cică așa se face.
-Grăsanii care-și fac vacanțele la Baraolt, dar sunt prinși de KGB-iști și atârnați de gușe în scara lor de bloc.
-Ospătarii care nu știu unde e toaleta din propriul lor restaurant, și cei care nu știu unde e toaleta din propria lor casă — că ei fac direct în țeava de dejecție.
-Cei care caută www.adresă.ro pe Google ca să intre pe un site, pentru că suntem în 1944 și nu știm calculatoare.
-Cei care nu își țin ascunse corcodușele în ciorapi.
-Cei pe care îi prinde vârsta de 16-17 ani fără să-i apucat dorința berberitului (și au mustăți dintr-alea de feciorași de pe vremuri, pentru care mândrele se ciomăgeau la șezătoare).
-Cei care nu se duc la sală pentru că “nu vor să ajungă prea forțoși“, și cei care nu intră în politică pentru că “nu vor să ajungă prea bogați“.
-Cei care strigă la tine doar ca să te întrebe cum te cheamă. “Auzi mă păduchiosule, cum ziceai mă că te cheamă???“… “Iliuță mă cheamă, nene, adineaurea v-am zis…“
-Bicicliștii din Ciorani, un sat uitat de Dumnezeu. Sunt numeroși, bețivani, și-și lustruiesc pedalele cu slăninuță.
-Cei pe care i-a prins 2013 și încă mai sunt emo.
-Cei care beau Domestos, Bio Carpet sau Anitra direct de la frigider și se plâng dup-aia că îi doare în gât.
-Cei care mănâncă spaghetele cu mămăligă.
-Cei care nu-și cumpără iPhone 6 pentru că “așteaptă să apară iPhone 7“.
-Tembelii care au impresia că internetul a fost inventat de leșinații răpănoși de pe 9gag.
-Cei care nu știu că, de fapt, chiar eu am inventat internetul, împreună cu Stela Popescu și cei 8 copii ai săi.
-Cei care încă își mai cumpără ringtone-uri polifonice prin SMS-uri la 1932.
-Cei care se împrumută de la bănci doar ca să aibă un motiv să-și pună funia de gât.
-Cei care ciordilesc wireless de la vecini și fac circ pe casa scărilor când pică internetul.
-Cei care, la 25 de ani, nu au încă un copil pe care să-l trimită să le cumpere țigări.
-Cei care sunt grași că mănâncă mult și prost, dar se plâng că e de la stres, vârstă, probleme cu tiroida, culoarea ochilor, sensibilitatea dentară, firele de păr rebele, Constituția lui Țepeș din 1472 sau, cea mai bombastică vrăjeală: metabolismul.
-Cei care au un nume de tot râsul cum ar fi Gică Căldăraru-Țărănete și care nu numai că vor să aibă un băiat care să le ducă numele de familie mai departe, dar îl și botează cu același nume mic, ca să-i zică lumea Gică Căldăraru-Țărănete Junior.
-Aceiași oameni ca la punctul 22 care, pentru că nu le iese băiat din prima încercare, își osândesc fetița cu un nume ca Joiana, Marylinca, Leomessia sau Constanteajna. Sau Nefertiti Căldăraru-Țărănete.
-Cei care își taie patul ca să-și facă șifonier, iar seara culcă șifonierul pe orizontală, îi scot rafturile și se pun să doarmă-n el că alt loc n-au.
-Cei care se împotrivesc eutanasierii câinilor fără stăpân pentru că, dacă îți mușcă o ghioarlă copilașul de 5 ani, vina este a copilului pentru că l-a deranjat — și a ta că te-ai pus pe făcut copil.
-Cei care, odată ajunși într-un hotel, rad tot ce prind în cale. Șparlesc săpunul, hârtia igienică, prosoapele, bateria de chiuvetă, lenjeria de pe pat, becuri, telecomenzi, tablouri, draperii, ștechere și umerașe. Luăm tot, că doar am dat bani pe ele.
-Vânzătorii de la piață care zbiară ca la ghilotină când te văd că alegi roșiile cele mai coapte — că doar ei trebuie să vândă tot, inclusiv pe cele mov, stâlcite, viermănoase și râioase. Și apoi purced în a se văicări că o duc greu, că n-au bani de de-ale gurii și că sunt forțați să își mănânce propriile roșii fleșcăite.
-Cei care se dau de ceasul morții cu politica și o urmăresc și o analizează și o întorc pe toate părțile și li se urcă tensiunea, dar continuă să trăiască cu speranța că s-ar mai putea schimba ceva. Pentru ei Băsescu este chior (în locul lor, eu aș miza pe partea cu “bețiv”), că mă-sa lu’ Antonescu-i lipoveancă, că Ponta e ochelarist și respiră pe urechi, că Diaconescu are figură de moroi, că lui Becali i s-a îmbâcsit cojocul și că Udrea s-a cam nasolit și a pus burtă (ceea ce e adevărat).
-Lăutarii care bagă dedicații între cuvintele din refren ca să-i facă o bucurie lui Nășicu Mare și Umflat, care e mort de beat și aruncă cu lovele din scaunul de pe care nici nu mai e în stare să se ridice. Dedicațiile astea sună cam așa: De la Nașu pentru mire și pentru familia lui… 800 de euro de la Nașu pentru mire… da! Da! Hai cu țambalu’ ăla… hai cu percuția… una, două, șiii! Ce mult te plac ce mult te plaaac, că nu mai pot de al tău draaag — 400 de euro și o pereche de adidași de la Codruț Sicilianu poreclit “Hoție”! Că nu mai pot de al tău draaag! Pentru mireasa lu’ care azi e ziua cea mai frumoasă din toți cei 12 ani ai ei! Solooo!…
-Cei care își castrează animalele fără consimțământul lor. Azorică mamă, acum că te-ai făcut dulău mare să mă anunți și pe mine când vrei să te duc la doctor să te taie pe unde nu trebuie, de acord?
-Cei care poartă șlapi și ciorăpoaice roșii de bumbac la bamboo sau la piscină. Stai Costele liniștit, că știm toți deja că ești mare ninja la tine în cartier.
-Cei care n-au știut niciodată ID-ul de mess al Papei Inochențiu (ce-ar mai merge acuma o glumă legată de mass*, dar nu știi tu engleză să te prinzi).
-Cei care au trecut de 14 ani și nu și-au convins încă părinții să le dea bani pentru un pierce în gleznă, faringe sau rinichi.
-Cei care își cumpără Ferrari la mâna a 415-a pentru că îi costă cât un Logan, încă mai merge remorcat și încă mai e relativ roșu (dacă nu de la vopsea, atunci măcar de la rugină).
-Cei care nu fac cel puțin 5 plozi pe an, ratând această oportunitate extraordinară pe care ți-o oferă statul de a te îmbogăți din alocații.
-Cei care se urcă beți la volan și se supără și nu mai vorbesc cu nimeni când mor lipiți de tiruri sau copaci.
-Cei care cântă la pian în troleibuz, în lift, în saună sau în carlinga avionului.
-Cei care se cațără în miez de noapte pe primărie și azvârlesc cu animale moarte în mașinile din parcarea bisericii — și tot ei ajung să se plângă de condițiile din iad: ba că e mâncarea arsă, ba că aerul condiționat li s-a blocat la căldurime maximă, ba că trebuie să-și împartă cazanul cu unul care sforăie…
-Cei care folosesc în loc de scobitori cheile de la mașină, cioburi, lansatoare de rachetă, cozi de mătură sau de alte animale, pene de chitară, filamente de bec, rădăcini de ștevie, monede, bătătoare de covoare, rachete de tenis, filtre de benzină, filtre de poliție, degetele altora.
-Trădătorii care vor să înapoiem ungurilor Transilvania pe care le-am furat-o.
-Toți cei care au tricouri cu portretul lui Corneliu Vadim Tudor sau cu trupa lui de muzică folclorică înființată în tinerețe, Corneluș and the Acoustic Ghiavolii. De asemenea, toți cei care nu au primele lor 3 albume de succes: “Dar-ar boala în țigani“, “Dorul lui Corneluș de al său cățeluș micuș și drăgăluș“, și “SEXY SEXY BOOM SHAKA LAKA PARTY SONGS“.
-Cei care beau zeama de la castraveții murați. Cu paiul. Din borcan de 3kg. În tramvai, pe scaunul de lângă tine. Și te roagă să le cedezi locul ca să-și poată pune borcanul la tine pe scaun, să nu se mai bălăngăne.
-Cei care își fac singuri țuică, din alcool sanitar, acetonă, motorină și codițe de cireșe. Și te pun să bei cu ei la masă când le vii în vizită. Rangă te faci, la spital ajungi, la ei nu te mai întorci în vizită decât când moare unul dintre ei și te duci să dai noroc cu el.
-Țiganii care îți aruncă cu puradei în mașină, doar ca să oprești să cumperi pepeni de la ei. Adică vorba vine că de la ei, că așa te îmbârligă ei dacă îi întrebi de unde sunt. N-are treabă că e iarnă, n-are treabă că au 14kg, n-are treabă că au etichete cu “Made in Singapore” și gravuri cu stema Kurdistanului.
-Căruțașii și restul țărănoilor care își bat și înjură animalele. Nu pentru că își cocârjează animalele cu ghioga — fiindcă, vorba aia: cui îi pasă de ele? — ci pentru că le și înjură, și nu e civilizat așa. Ori le bați, ori te tocmești cu ele.**
-Taximetriștii și metriștii de tot felul, de la cronometriști până la termometriști, fomiști, economiști și daltomiști***. Nu pentru că ar face ei ceva greșit, ci pentru că urăsc sufixul ăsta, miști. Am avut eu odată un păun de companie pe care îl dresasem să-mi aducă ziarul dimineața, și Mishti îl chema. Dar în iarna următoare ne-au debranșat de la căldură și a trebuit să-l tăiem și să-l băgăm în sobă, ca să nu ginim de frig. Să-l fi văzut pe Mishti cu câtă voioșie alerga prin curte, căutându-și capul retezat!
-Cei care mănâncă pastramă de miel cu ceapă degerată și soté de măghiran lângă mine când sunt oprit la semafor și nu îmi dau și mie.
-Cei care, în loc să încerce să intre ca vikingii în veceurile publice, preferă să verifice dacă sunt ocupate ciocănind la ușă. Da, poftiți înăuntru, cu ce să vă servim?…
-Cei care dau 4 euro pe o dedicație la Radio Doina, deși cu 4 euro ar putea da dedicații pe Taraf până îi răpune greața.
-Toți ceilalți viețuitori de pe Pământ, cu excepția femeii care a murit la 99 de ani și 364 de zile, călcată de mașina care îi livra tortul pentru aniversarea ei de a doua zi.
ÎN ÎNCHEIERE…
Mai am încă 50 de scris, dar dacă am ratat pe cineva, dă-mi de știre printr-un comment. Nu-l voi adăuga la articol, dar îl voi publica în următoarea mea carte, “6.000 de sortimente de scârbavnici idioți și 18 rețete de deserturi cu măzline“, pe care o scriu împreună cu un fost camarad din armată.
*Mass = 1. mesaj la toată lista pe mess. 2. slujbă în biserică.
**Da vericule, glumeam. Nu-mi instig cititorii să își omoare animalele în bătaie — Iar dacă prind pe vreunul că sare cu un comentariu gen “Cum poți să vorbești așa, și animalele au suflet!”, îi voi găsi potaia și i-o voi da prin blender. Fără glumă.
***Dacă nu așa se scrie, să mă stuchi în pălărie.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Bagă BOSS-ule un comentariu :D