SORO, HAI SĂ BICARBONĂM!

Dacă lecturezi articolul de față peste 2-300 de ani, la școală, când eu deja sunt autor canonic, înseamnă că n-ai văzut în viața ta reclama haioasă cu cele trei surori care, vai soro, vor cu orice preț să senvișească niște chifle cu pateu.

(Dacă trăiești în zilele noastre și totuși n-ai văzut reclama, dă-mi un mail și facem repede o chetă să-ți luăm și ție un televizor și-o rudă de salam. Aveam și eu mai multe rude, dar dacă tot am dat la lume mi-au mai rămas doar trei surori și-o mamă-soacră.)

Revenind la subiect, mie-mi place foarte mult bicarbonatul. Mă regăsesc în el, iar reclama la pateul celor trei surori m-a inspirat neînchipuit de tare. Acestea fiind spuse, am luat decizia de a bicarbona, vai soro, împreună cu surorile mele.

Având în vedere că sunt băiat, lumea s-ar fi așteptat să bicarbonez cu frații mei; problema e că frații mei mai au de pușcărit 5 ani de zile fiecare, pentru:

• șantaj și uz de șantaj
• șantaj din culpă
• șantaj sub influența băuturilor alcoolice

Am dat eu niște șpagă ca să-i scap de acuzațiile de:

• șantaj deosebit de grav
• posesie ilegală de șantaj
• nerespectarea prevederilor legale cu privire la șantaj
• trafic de șantaj
• șantaj cu premeditare
• șantaj împotriva bunelor năravuri
• o grămadă de alte contravenții neînsemnate.

Și oricum, dacă erau frații mei liberi și găseau bicarbonat prin casă, probabil că-l trăgeau pe nas.

Așa că am decis să apelez la ultimul resort, și anume surorile. Surori care nu cu multă vreme îndărăt făceau gargară cu bicarbonat de sodiu pentru ten și deparazitare.

Într-o noapte, pe nepusă masă, m-am autoinvitat împreună cu celelalte două surori acasă la sora cea mai mică, proaspăt căsătorită. În mâini aveam desăgi cu bicarbonat, rumen și prăfos, de-ți era mai mare dragul să-l bicarbonezi.

Am intrat în cameră la soră-mea, l-am fraierit pe bărbată-su Găvrilă că e 5 dimineața și s-a deschis cârciuma din sat, iar celelalte două surori ale mele au băgat mâinile în bicarbonat și au început să o troznească pe cea mică peste față, s-o trezească. Așa-i făceau și când era de-o șchioapă: când se crăpa de ziuă, imediat o deșteptau agresând-o cu câte ceva.

Sora cea mică, Năpârla, se trezi instantaneu, înjurând de mama focului și căutând bâjbâit telecomanda să dea pe TVR1 unde, după datină, se intonează imnul național în fiecare dimineață. Sora cea mare i-a smuls telecomanda din mână și a început să amestece cu ea în acvariul de pești în care turnase niște zaț. Cafea mai bună n-am văzut de când mă știu.

În tot acest timp, Năpârla se uita prin propria cameră ca un popândău pălit de fulger și, nedându-și seama ce se-ntâmplă, începu să zbiere cu voioșie.

Năpârla: Astăzi este ziua Partidului Muncitoresc Român! Propun, hai soro, să facem un picnic strașnic cu salam de vară uscat, de-ăla de care n-a văzut nici dracu până în ’89!
Eu: Vai soro, dă-l în mă-sa de salam că ai mâncat și în 2004, când ai fost în tabără la Cernobâl. Mai știi câte urechi suplimentare ți-au crescut atunci? Salamul de vară declanșează acțiunea unor factori mutageni, vrei s-ajungi ca alde unchi-tu Corneliu Căpcăunul??? Eu zic mai bine să bicarbonăm, am eu un bicarbonat mamă-mamă!
Năpârla: Dar nu-i greu, soro, și înecăcios?
Eu: Habar n-aveți ce vorbiți!

Nici n-am apucat bine să-mi termin replica, că imediat m-au luat surorile mele de-o aripă și, mințindu-mă că frații Dolănescu au scris „Făt-Frumos din lacrimă„, m-au azvârlit în stradă, împreună cu cei trei saci de bicarbonat. Ele au rămas în casă să discute despre cum abia așteaptă să mă-nsor ca să mă facă de rușine.

Fericit peste orice fel de limită a bunului simț, am tras chiulul în ziua respectivă de la serviciu, motivând că-mi trebuie un scurt concediu medical pentru că sunt nebun. Am suit degrabă sacii de bicarbonat în atelaj, am înjghebat buhaii la el, și am scos căruța în stradă să încurc circulația și să bicarbonez trecătorii, în spiritul aniversării a 65 de ani de la fuzionarea PCR-ului și a PSD-ului în Partidul Muncitoresc Român.

Oamenii au început să îmi aducă osanale pentru cât de maiestuos bicarbonez, motiv pentru care am decis să prestez servicii de bicarbonaj ca liber profesionist, cu scopul unei înavuțiri cât se poate de grabnice.

Nu ezitați să apelați la mine! Dacă aveți o nuntă, un botez, o cununie, un divorț, un proces, un eveniment festiv, o beție, o operație, o reclamație, un asasinat, o prelegere, o înmormântare, un grătar, o ceremonie, o afecțiune, un atentat la bunăstarea cuiva, niște colici abdominale, o întrunire, un program de reabilitare sau orice altă activitate hazlie la sfârșitul căreia minimum trei oameni mor de prea multe fursecuri ingerate, CONTACTAȚI-MĂ ȘI VOI VENI SĂ OFER BICARBONAJ CEREMONIAL PROFESIONIST!!

În cei 7 ani de carieră ca bicarbonist am scris trei cărți de bicarbucate, am participat la zeci de conferințe și recepții, am spus sute de bancuri referitoare la războaiele punice, și am inventat mult-iubitele PASTE BICARBONARA!!

Sunt un expert care, când e vorba de bicarbonat, face treabă exagerat de bună și nici nu cere mulți bani. Plus că îmi aduc propriile desăgi de material, importat din Uruguay, recoltat de către culegători autohtoni necivilizați. Ei îmi dau bicarbonat, eu le dau pastă de pix — i-am mințit că e un fel de pastă de dinți în culoarea steagului Uniunii Europene.

SUNAȚI ȘI COMANDAȚI!!