TUTORIAL: CUM SĂ CIORDEȘTI MOTORINĂ DE LA ALȚII (DACĂ EȘTI BANDIT ȘI VREI TOTUL PE MOCA)

Notă: Mie nu îmi place să mă repet, dar n-am de gând să fac pușcărie pentru că un idiot a crezut de cuviință că ideile mele sunt bune și că merită puse în practică. Nu ciordi motorină de la alții. Știu că prețul motorinei e mare, dar nici la pușcărie nu-i mișto. Nu da foc la SUV-uri. Nu face nimic tâmpit doar ca să dai dup-aia vina pe mine. Și, cel mai important, nu da prioritate motocicliștilor niciodată; tipii ăștia trebuie făcuți să înțeleagă că ei nu există în trafic, și că așa cum ei au voie să te depășească prin dreapta, ai și tu voie să îi pălești cu oglinda retrovizoare peste ceafă când o fac. Din cauza lor, a pârdalnicilor pe două roți, prețul motorinei grows deosebit de high.

Recunoaște, de când papagalul tău de șef te-a dat afară din serviciu cu trei luni în urmă, ai cam uitat de valorile morale pe care le-a zămislit Domnul Dumnezeul Nostru întru tine.

Ai început prin a șparli săpun de rufe din magazine, după care ai trecut la ciordeală un picuț mai serioasă: ustensile, alimente, chiar și chiloți de-ăia triunghiulari pe care niciun bărbat din lume nu ar trebui să-i poarte.

Dar înainte de a trece la tâlhărie și jaf la drumul mare, trebuie să înveți o șmecherie de bandit mocangiu în variantă cursieră.

Mă refer, desigur, la…

Scade-ți prețul motorinei cu 100%: Cum să ciordești motorină de la alții!

Procedura nu e complicată, iar sumarul îl găsești în următorii 8 pași absolut facili:

1. Găsește fraierul-țintă. Fraierul e simplu de identificat, trebuie doar să te uiți la mașina pe care o conduce. Porsche Cayenne și absolut orice Land Rover sunt mașinile cu șansele cele mai mari de a fi conduse de fraieri la noi în România. Orice ai face, NU alege un BMW seria 7 sau un Mercedes S-Klasse. Acestea, pe plan internațional, sunt conduse de șeici și antreprenori care întorc banii cu hârlețul și se șterg cu ei pe unde apucă. În România însă, majoritatea acestora sunt deținute de diverși indivizi flămânzi care se cred șmenari și care au impresia că o mașină bună pentru care mănânci posmagi 8 20 de ani ca s-o plătești poate compensa pentru problemele tale intim-masculine. La ce foame îndură ei ca să-și plătească ratele pentru mașină, n-ai cum să te aștepți să aibă și motorină în rezervor. Prețul motorinei e mare. Pur și simplu nu-și permit. Înțelege-i. Măcar tu nu ai probleme intim-masculine. Rămâi la cei cu Porsche Cayenne și Land Rover, ăștia au mereu benzină fiindcă consumul îi obligă să reumple rezervorul la fiecare 4-6km parcurși (în funcție de stilul de condus).
2. Deschide-i rezervorul și pune-te pe treabă. Ai nevoie de niște canistre și de un furtunaș (ca alea pentru clismă). Pune furtunul la gură și bagă-i un capăt în rezervorul mașinii, și începe să aplici forță de sucție cu gura. Odată ce ai gura plină, evacuează lichidul carburant într-una din canistre, pune iar furtunul la gură și continuă până-ți vine rău. Un lucru bun la SUV-uri este că sunt înalte, așa că nu e nevoie să te apleci ca să ajungi la rezervor și, plin urmare, nu o să ai probleme cu coloana dacă transformi practica ciorditului motorinei într-un obicei (prețul motorinei va continua să crească, așa că acest hobby hoțomănesc ar putea fi neînchipuit de profitabil).
3. Odată ce ai lăsat fraierul fără un strop de băutură pentru pistoane, ia canistrele în spate și bagă viteză până la mașina ta, repetând întreaga procedură în sens invers. Dacă îți mai rămâne combustibil, nu îl irosi: du-te și dă-i foc mașinii fraierului ca să nu se prindă de hoția ta. Prețul motorinei o fi mare, da’ mai mare ca al unei mașini noi sigur nu e; ai șansa să îi faci fraierului o surpriză de 5.000 de ori mai mare!

Știu că am promis 8 pași și am scris numai 3, dar nu vreau să complic prea tare procedura. Ce vreau însă să complic sunt eventualele implicații de domeniu medical pe care le poți resimți la 24-36 de ore de la hoție:

1. Luxarea limbii (de la poziția furtunului în gură) și febră la limbă (de la procesul de sucție)
2. Cancer la umăr (de la căratul canistrelor)
3. Râie la gât (de la benzină)
4. Voce baritonesc-tenorială, inclusiv la femei (de la contactul benzinei cu corzile vocale)
5. Varice (nu știu sigur de la ce)
6. Spondiloză de catapeteasmă cervicală (catapeteasma este peretele despărțitor, împodobit cu icoane, între altar și restul bisericii în cazul bisericilor ortodoxe)
7. Fracturare de furtun (dacă întinzi prea tare furtunul cu care sugi benzina se rupe)
8. Emancipare de șerb (valabilă până în 1 martie 1746, când Constantin Mavrocordat a promulgat legea de desființare a șerbiei — a nu se confunda cu desființarea Serbiei, o țară componentă a fostei Iugoslavii)
9. Respirație care dilește (de obicei nu trebuie să te temi de asta decât dacă ții benzina în gură până ți se încrețește limba)
10. Omologare de geamuri fumurii
11. Schimbarea mirosului și a culorii glugii de la hanorac (valabil numai în cazul hanoracelor D&G și a gecilor portocalii împărțite de PDL pe stradă în iarna lui 2010).
12. Scumpirea pâniii
13. Divorț
14. Potențiale abcese de pușcărie (dar numai dacă te prinde în fapt)
15. Ciudat sau nu, poate crește prețul motorinei, dar șansele sunt mici (se întâmplă numai dacă proprietarul mașinii deține o stație peco și decide să-și recupereze pierderea cauzată de obraznica ta hoțomănie prin creșterea prețului la toate pompele)

IMPORTANT: Ce faci dacă rezervorul e cu șustă!?

Unele mașini luxoase, cum este și Porsche Cayenne-ul menționat mai sus, prezintă un mecanism de protecție prin blocarea compartimentului-rezervor (în literatura de specialitate, acest mecanism este menționat sub denumirea de „e de-aia cu șmecherie la bușon„).

Soluția e simplă: un burghiu. Să fim serioși, la nivelul la care a ajuns în ultima vreme prețul motorinei, un burghiu electric e o investiție insignifiant-nesemnificativă.

Te bagi pe sub mașină și începi să erodezi rezervorul. Ai grijă că vaporii de benzină sunt extrem de inflamabili, și orice urmă de scânteie, lanternă, telefon mobil, energie statică sau fricțiune care degajă căldură (exact ca în cazul găuririi rezervorului cu un burgiu), mașina bubuie și tu iei foc. Nu glumesc; gradul ridicat de inflamabilitate este motivul pentru care benzina este folosită drept combustibil. Practic, din momentul în care ai spart rezervorul la mașină ai fix 3 secunde să îți umpli canistrele și să te depărtezi 20 de metri ca să nu te pârlești fatal când aceasta sare în aer.

Asta a fost tot pentru azi… mă întorc la muncă. O să mai scriu câte ceva când mai am timp.

Publicat de Gothem 0 comentarii

Read More

BABA NEBUNĂ DE LA SCARA CEALALTĂ ÎNCĂ N-A MURIT

Aceia dintre noi care în copilărie locuiam la bloc, născându-ne și crescând printre blocuri și având la dispoziție un sistem de canalizare funcțional de care copiii de la sate nu dispuneau, știm cum este să fii amenințat cu moartea de o babă nebună căreai i-ai spart cu mingea geamul sau proteza de la șold.

În general, babeta cu pricina își ducea traiul aproape sfârșit pe banca din fața scării alăturate, pălăvrăgind cu prietenele sale centogenare, mai mult sau mai puțin moarte deja, despre noua telenovelă cu băiatul ăla mic pe care îl chema Săndel.

De fiecare dată când treceai pe lângă banca lor simțeai parcă deja mirosul de colivă. Și înainte să apuci să-ntrebi politicos care din ele a murit, baba nebună (pe care în articolul acesta am să o numesc „madam Chenaru Cosânzeana”) te întâmpină duios cu niște înjurături bătrânești scuipate printre gingiile ei ca niște mure stocârcite:

—Florică, vezi că te-am mai zis o dată lui mamă-ta că nu dai bună ziua! Ce alergi așa ca un bezmetic, vrei să îți retezi picioarele alea ale tale de la genunchi!? Hai încoace, ceapa mamii tale de pramatie, să vezi ce rangă peste ceafă îți pălesc! Crezi că am uitat când mi-ai lipit omizi de pisică? L-am frecat pe bietul Calistrat cu peria de la veceu și tot i-au mai rămas mațe de omidă prin urechi, pe alea a trebuit să le sug cu paiul și să le scuip în mucenicii pe care ți i-am dat ție de Sfinții Mucenici pe nouă martie!

Acesta e momentul în care realizezi că, într-adevăr, mucenicii de anul ăsta au fost mai buni decât în anii precedenți. Și, cu toate că te-ai plictisit până la lacrimi axilare, e nepoliticos să pleci de lângă o babahoașcă de rangul ei atunci când te blesteamă.

Și că tot am adus vorba despre rangul babahoășcilor, acestea sunt noile prevederi legislative cu privire la ocupația de babahoașcă redactate în 2006 și modificate în iunie 2013 prin ordonanță de urgență de către Ministerul Moșnegelor în Pragul Decesului și al Ghiudemului cu Chihlimbar.

Ranguri de babă nebună

Babetă nasoală de drept comun.

În atribuțiile acesteia intră spartul mingiilor și pârâtul la părinți pentru orice contravenție minoră (ex: dacă ai lăsat ușa de la intrarea în bloc să se trântească sau dacă ai mâncat un șoarece ca să impresionezi o fată).

Moșneagă ordinară care miroase.

Pragul minim de vârstă pentru obținerea acestui rang este de 78 de ani (sau echivalentul acestora în macaroane), iar numărul de seriale urmărite este de cel puțin șase, printre care în mod obligatoriu trebuie să figureze telenovela aia cu Săndel (La trista vita del Săndel, quel con râtul de purcel, Acasă TV, de luni până joi înainte de ora de luat pastila de ciroză muscular-hepato-diabetică și băut ceaiul de tărâțe că altfel n-are baba scaun).

Javră de fosilă strică-chef.

Baba aia jegoasă cu nepoțel mic și imbecil, cu care te obligă să te joci pentru că este retardat și copiii nu vor să îl primească la fotbal că le fură mingea și i-o dă mamaie-sii s-o taie și să-și facă diplomat din ea și că eu scriu propoziții mult prea lungi și își pierd sensul dar oricum nu mă opresc, de fapt hai că mă opresc. Revenind la babe, acestea niciodată nu vor accepta să scoată 50 de bani din buzunar (echivalentul unei lumânărele sau al unui metru de ață de macramé pentru croșetat) ca să-și ieie pungă de la piață. Ori vin cu diplomatul-minge de acasă, ori iau pur și simplu peștele la subțioară și se cară cu el acasă.

Grandmaster babahoașcă.

Adică fix cea care face subiectul articolului de azi. Acest titlu se acordă numai prin concurs, iar condițiile minime de înscriere sunt: cel puțin 95 de ani de la pensionare, să fi fost văduvă de cât mai multe ori, să știi cine e adevăratul tată al lui Săndel de la TV, să fi bătut măcar o dată fiecare copil din scară cu patul puștii lui bărbată-tu care a luptat în Bătălia de la Călugăreni, să fi fost de 3 ori la biserică în ultimele două zile lucrătoare, să porți batic, să fii aproape cheală, să fii aproape moartă, să fii aproape știrbă, să fii aproape imobilă, să nu vezi de departe, să nu auzi decât cu stânga și să faci în fiecare zi injecții pentru spondiloză ocular-circulatorie renală, cu scopul de a-ți prelungi timpul pe care îl mai ai la dispoziție să emani sictir pe lumea asta înainte să te apuce binemeritatul răposament.

Publicat de Gothem 0 comentarii

Read More

SORO, HAI SĂ BICARBONĂM!

Dacă lecturezi articolul de față peste 2-300 de ani, la școală, când eu deja sunt autor canonic, înseamnă că n-ai văzut în viața ta reclama haioasă cu cele trei surori care, vai soro, vor cu orice preț să senvișească niște chifle cu pateu.

(Dacă trăiești în zilele noastre și totuși n-ai văzut reclama, dă-mi un mail și facem repede o chetă să-ți luăm și ție un televizor și-o rudă de salam. Aveam și eu mai multe rude, dar dacă tot am dat la lume mi-au mai rămas doar trei surori și-o mamă-soacră.)

Revenind la subiect, mie-mi place foarte mult bicarbonatul. Mă regăsesc în el, iar reclama la pateul celor trei surori m-a inspirat neînchipuit de tare. Acestea fiind spuse, am luat decizia de a bicarbona, vai soro, împreună cu surorile mele.

Având în vedere că sunt băiat, lumea s-ar fi așteptat să bicarbonez cu frații mei; problema e că frații mei mai au de pușcărit 5 ani de zile fiecare, pentru:

• șantaj și uz de șantaj
• șantaj din culpă
• șantaj sub influența băuturilor alcoolice

Am dat eu niște șpagă ca să-i scap de acuzațiile de:

• șantaj deosebit de grav
• posesie ilegală de șantaj
• nerespectarea prevederilor legale cu privire la șantaj
• trafic de șantaj
• șantaj cu premeditare
• șantaj împotriva bunelor năravuri
• o grămadă de alte contravenții neînsemnate.

Și oricum, dacă erau frații mei liberi și găseau bicarbonat prin casă, probabil că-l trăgeau pe nas.

Așa că am decis să apelez la ultimul resort, și anume surorile. Surori care nu cu multă vreme îndărăt făceau gargară cu bicarbonat de sodiu pentru ten și deparazitare.

Într-o noapte, pe nepusă masă, m-am autoinvitat împreună cu celelalte două surori acasă la sora cea mai mică, proaspăt căsătorită. În mâini aveam desăgi cu bicarbonat, rumen și prăfos, de-ți era mai mare dragul să-l bicarbonezi.

Am intrat în cameră la soră-mea, l-am fraierit pe bărbată-su Găvrilă că e 5 dimineața și s-a deschis cârciuma din sat, iar celelalte două surori ale mele au băgat mâinile în bicarbonat și au început să o troznească pe cea mică peste față, s-o trezească. Așa-i făceau și când era de-o șchioapă: când se crăpa de ziuă, imediat o deșteptau agresând-o cu câte ceva.

Sora cea mică, Năpârla, se trezi instantaneu, înjurând de mama focului și căutând bâjbâit telecomanda să dea pe TVR1 unde, după datină, se intonează imnul național în fiecare dimineață. Sora cea mare i-a smuls telecomanda din mână și a început să amestece cu ea în acvariul de pești în care turnase niște zaț. Cafea mai bună n-am văzut de când mă știu.

În tot acest timp, Năpârla se uita prin propria cameră ca un popândău pălit de fulger și, nedându-și seama ce se-ntâmplă, începu să zbiere cu voioșie.

Năpârla: Astăzi este ziua Partidului Muncitoresc Român! Propun, hai soro, să facem un picnic strașnic cu salam de vară uscat, de-ăla de care n-a văzut nici dracu până în ’89!
Eu: Vai soro, dă-l în mă-sa de salam că ai mâncat și în 2004, când ai fost în tabără la Cernobâl. Mai știi câte urechi suplimentare ți-au crescut atunci? Salamul de vară declanșează acțiunea unor factori mutageni, vrei s-ajungi ca alde unchi-tu Corneliu Căpcăunul??? Eu zic mai bine să bicarbonăm, am eu un bicarbonat mamă-mamă!
Năpârla: Dar nu-i greu, soro, și înecăcios?
Eu: Habar n-aveți ce vorbiți!

Nici n-am apucat bine să-mi termin replica, că imediat m-au luat surorile mele de-o aripă și, mințindu-mă că frații Dolănescu au scris „Făt-Frumos din lacrimă„, m-au azvârlit în stradă, împreună cu cei trei saci de bicarbonat. Ele au rămas în casă să discute despre cum abia așteaptă să mă-nsor ca să mă facă de rușine.

Fericit peste orice fel de limită a bunului simț, am tras chiulul în ziua respectivă de la serviciu, motivând că-mi trebuie un scurt concediu medical pentru că sunt nebun. Am suit degrabă sacii de bicarbonat în atelaj, am înjghebat buhaii la el, și am scos căruța în stradă să încurc circulația și să bicarbonez trecătorii, în spiritul aniversării a 65 de ani de la fuzionarea PCR-ului și a PSD-ului în Partidul Muncitoresc Român.

Oamenii au început să îmi aducă osanale pentru cât de maiestuos bicarbonez, motiv pentru care am decis să prestez servicii de bicarbonaj ca liber profesionist, cu scopul unei înavuțiri cât se poate de grabnice.

Nu ezitați să apelați la mine! Dacă aveți o nuntă, un botez, o cununie, un divorț, un proces, un eveniment festiv, o beție, o operație, o reclamație, un asasinat, o prelegere, o înmormântare, un grătar, o ceremonie, o afecțiune, un atentat la bunăstarea cuiva, niște colici abdominale, o întrunire, un program de reabilitare sau orice altă activitate hazlie la sfârșitul căreia minimum trei oameni mor de prea multe fursecuri ingerate, CONTACTAȚI-MĂ ȘI VOI VENI SĂ OFER BICARBONAJ CEREMONIAL PROFESIONIST!!

În cei 7 ani de carieră ca bicarbonist am scris trei cărți de bicarbucate, am participat la zeci de conferințe și recepții, am spus sute de bancuri referitoare la războaiele punice, și am inventat mult-iubitele PASTE BICARBONARA!!

Sunt un expert care, când e vorba de bicarbonat, face treabă exagerat de bună și nici nu cere mulți bani. Plus că îmi aduc propriile desăgi de material, importat din Uruguay, recoltat de către culegători autohtoni necivilizați. Ei îmi dau bicarbonat, eu le dau pastă de pix — i-am mințit că e un fel de pastă de dinți în culoarea steagului Uniunii Europene.

SUNAȚI ȘI COMANDAȚI!!

Publicat de Gothem 0 comentarii

Read More

MAXIMELE DASCĂLULUI ILIE ȚEPEȘ

Notă: Având în vedere că nu am mai scris de mult un episod din serialul Nea Grigore, meșterul de seamă, pentru azi am întocmit o scriitură nu despre bătrânul meseriaș Grigore, ci despre un profesor care lucra în aceeași școală cu măria dumisale. Cu o notă aproape amuzantă aș putea să zic că azi pe blog servim perle de profesori!… mda.

Articolul acesta sparge barierele convenționalului cu privire la cardeala pe care o aștern de obicei pe blog la mine. Pentru cei cu un bagaj de cunoștințe suficient de baban, articolul de azi va semăna cu bancurile răsuflate ale lui Caragiale despre tovarășul său de bețivit,Mitică.

Deci, cum spuneam…

Ilie Țepeș era un învățător înalt, cu figură de alcoolic, mâini subțirele ca niște păstăi, burtă respectabilă și o mustață nespus de bogată, ca de indian. Purta niște pantaloni maro raiați de pe vremea când era rocker metalist în liceu, și o vestuță strâmtă cu model floral, furată de pe un exponat de la o casă funerară. Cu alte cuvinte, Ilie Țepeș era cel mai caraghios, bătrân, bețiv și dezlânat bărbat din emisfera nordică a Terrei.

Și încă o chestie, EXTREM de importantă pentru a înțelege maximele sale de mai jos: Ilie Țepeș nu-și mișca nici măcar un singur mușchi al feței când vorbea. Pur și simplu se uita cu o meclă nepăsătoare de alcoolic la tine, tu auzeai ce îți zicea, îi simțeai respirația invazivă, dar nu puteai fi 100% sigur că într-adevăr el este cel care îți spune că ești prost.

Clasa lui era formată dintr-o fetișcană pe nume Ileana și 28 de băieți cu fix același nume: Costache. În colțul cel mai plin de mucegai al sălii de curs stătea Vasile, prostul clasei, pe care profesorul Ilie Țepeș nu pierdea nicio ocazie să-l persifleze bășcălitor în public.

Hai să dăm drumul la perle!

Prof. Ilie Țepeș: COPII, VEȘTI BUNE!! Se apropie primăvara, așa că în week-end vom face o excursie cu clasa în bazar să-mi cumpărați niște tricouri!

***

Prof. Ilie Țepeș: COPII, N-O SĂ VĂ VINĂ SĂ CREDEȚI!! Am găsit în drum spre școală un exemplar foarte rar de arici călcat de mașină, așa că astăzi vi-l voi da la fiecare să îl lingeți în timp ce vă filmez! O să mă distrez cât pentru toată săptămâna!

***

Prof. Ilie Țepeș: COPII, ASTĂZI VOM FACE UN JOC!! O să deschid catalogul la întâmplare și, indiferent la cine deschid, îl voi scoate pe Vasile la tablă să-i pun 4!

***

Prof. Ilie Țepeș: Copii, am avut o zi nasoală, așa că scoateți fiecare câte o foaie de hârtie… PENTRU CĂ V-AM ADUS ÎNGHEȚATĂ ȘI NU VREAU SĂ MURDĂRIȚI BANCA!! Sper c-o să vă placă — și vestea cea mai bună e că nici măcar n-o să vă cer bani pe ea!

***

Prof. Ilie Țepeș: COPII, VEȘTI BUNE!! Astăzi nu vom face școală! Vom merge cu toții la mine acasă să îmi văruiți pereții și să mutați din beci în pod tot fierul vechi pe care l-am furat! Și vestea cea mai bună e că ne vom vedea și sâmbătă la școală să recuperăm orele pierdute azi!

***

Prof. Ilie Țepeș: COPII… vești proaste. Vasile a căzut cu fundul într-o furcă și acum e la spital, așa că astăzi îl vom vizita ca să nu se prindă nimeni că ne doare în popou de viața lui.

***

Prof. Ilie Țepeș: COPII, VEȘTI ÎMBUCURĂTOARE!! Vasile se simte mai bine așa că poliția nu mă va mai ancheta pentru bătăile pe care i le dădeam la clasă! Astăzi vom merge să îl vizităm la spital, așa că veți pune cu toții mână de la mână să luăm un coș cu niște fructe frumoase… și să le mâncăm în fața lui să-i facem poftă!

***

Prof. Ilie Țepeș: COPII, O SĂ FIE NEBUNIE!! Se apropie Crăciunul, așa că vom face o mică tombolă! Fiecare dintre voi va trage un bilet din pălăria asta și îmi va cumpăra câte un cadou care costă cel puțin cât scrie pe bilet!

***

Prof. Ilie Țepeș: COPII, O SĂ FIE ABSOLUTAMENTE STRAȘNIC!! Astăzi este ziua lui Vasile, așa că vom merge cu toții la o pizza! Cu excepția lui Vasile care va sta la școală încă două ore și va da lucrare de control!

***

Prof. Ilie Țepeș: Costache, treci la tablă! În ce an a murit bunică-miu Pandele Țepeș?
Costache: În 1917 luptând vitejește pentru țara noastră la bătălia de la Mărășești, să trăiți!!
Prof. Ilie Țepeș: Foarte prost răspuns, Costache. Se vede că nici n-ai deschis caietul să înveți… m-ai dezamăgit tare de tot. O să-ți pun un 2 pe ziua de azi la rubrica din catalog a lui Vasile și o să-i stric toată media, haha! O SĂ FIE CATERINCĂ!!

***

Prof. Ilie Țepeș: COPII, AZI VA FI CEA MAI FRUMOASĂ ZI DIN VIAȚA VOASTRĂ!! Părinții lui Vasile sunt plecați din oraș, așa că o să mergem toți la el acasă să-i furăm din lucruri! Iar în tot acest timp el ne va servi cu prăjituri cumpărate din banii lui!

***

Prof. Ilie Țepeș: COPII, CE ZI MINUNATĂ!! Vom ieși cu toții, în afară de Vasile, în curtea școlii și ne vom uita pe geam la Vasile cum moare de oftică că el n-a putut să iasă!

***

Prof. Ilie Țepeș: COPII, V-AȚI SCOS!! În locul orei de istorie vom merge la sala de informatică unde o să intrați toți pe YouTube și o să dați câte un like la filmulețul cu pisica mea fătând în șapca lui Vasile!

***

Prof. Ilie Țepeș: COPII, S-A NAȘPARLIT SITUAȚIA!! Miercuri seara vom avea ședință cu părinții, așa că vă rog să aduceți toate nuielușele, lopețile și vâslele pe care le aveți acasă și să-l batem pe Vasile de față cu bunica lui!

***

Prof. Ilie Țepeș: COPII, A DAT NOROCUL PESTE VOI!! Luna asta veți primi alocația cu 2 zile mai devreme! Lăsați-mă să profit de această ocazie ca să vă prezint noua mea culegere pe care sunteți obligați s-o cumpărați în triplu exemplar dacă vreți să treceți clasa! O să fie tâlhărie!

***

Prof. Ilie Țepeș: COPII, AȘA CEVA N-AȚI MAI VĂZUT!! Azi la opționalul de gastronomie vă voi arăta cum să bateți ouă, dar cum n-avem bani de ouă o să-l batem pe Vasile!

***

Prof. Ilie Țepeș: COPII, SE APROPIE PAȘTELE!! Și, ca de obicei, toată clasa o să facă chetă ca să mă bucur alături de nevastă-mea Jdârlița de o masă îmbelșugată și cu țuică multă ca să mă boschetăresc de să nu mă mai recunoașteți! O să vă întâlniți cu mine mort de beat lângă tomberon când duceți gunoiul și o să dau noroc cu voi în timp ce vă cerșesc bani pentru și mai multă băutură! O să-mi vând rinichii, o alveolă pulmonară și toate cele șase branhii ale mele și mă voi muta în Congo, unde Jdârlița va da naștere la doi gemeni pe nume Iorga și Samuel-Iliuță Țepușor, dintre care unul va fi ales la întâmplare și donat lui Vasile care, student fiind, va trebui să facă foamea ca să-l întrețină!

***

Asta-i tot pentru articolul de azi, am să revin cu Țepeș și Grigore imediat ce mă vor reapuca pandaliile.

Vă doresc Florii plăcute și să găsiți un timbru cu Hercule de la Cisnădie* lipit pe fundul castronului de supă când vă duceți la restaurant!

*Pățaniile lui Hercule de la Cisnădie vor fi dezlănțuite într-un articol peste câteva duminici.

Publicat de Gothem 0 comentarii

Read More

POCĂLIN, MAGICIANUL DE LA MOECIU

Cu cheful de învățătură la pământ și concubina la doi metri dedesubt (VÂND TOPORUL CU AMPRENTELE, APROPO), am hotărât să inventez niște tâmpenii cum numai un dihor cu mușețel ar fi în stare. M-am inspirat din povestea adevărată a lui Alin Blaine, un tip cu pălărioară și izmenuțe din părțile Ardealului care făcea magie trucuri pentru clasa zero până când s-a pocăit și era pe cale să-și lanseze niște casete video cu iluzionism explicat.

Îți amintești când erai mic și te jucai în fața blocului, în țărână, cu puțin timp înainte să te cheme mamaia înauntru ca să-ți facă baia trimestrială? Mie baia asta mi se părea un obicei habotnic, așa că o făceam numai în anii bisecți.

În orice caz, întotdeauna printre copiii cu care chinuiai pisicile din cartier era și unul mai slăbuț, cu ochelari de-ăia cu șnur, ca să nu-i cadă când fuge de gheparzi sau moși nebuni.

În majoritatea cartierelor, pe băiețelul respectiv îl chema Angi sau Benone. Avea o mamă exagerat de protectivă, și un tată tractorist sau electrician-horticultor de la care Benone aducea cărți de joc cu femei goale și, ulterior, mânca bătaie.

Iar după ce ginea curele peste fund pentru că împărțea la toți ciutanii blocului pachetul de macao cu rusoaice dezbrăcate, pe Benone îl mai pedepsea și mama. Era ușor să-ți dai seama de asta, mai ușor chiar decât după urmele de cataramă de pe mâini și de pe față, pentru că dacă îl chemai la joacă imediat îl apuca tremuratul, i se-ngălbeneau obrajii și se eschiva cu orice preț.

—Beni, noi ieșim afară. Adă tu mingea, că pe a lui Vlăduț a spart-o nea Pârdalnă, ceapa mamii lui de moș!… Când oi prinde-o pe nepoată-sa la grădiniță o s-o bat cu toporișca lu’ tataia…
—Nu pot să vin că nu mă lasă mama. Stau aici în scara blocului și mă joc cu ochelarii mei cu șnur.

Dar cine e acest Călin de fapt?

Am scris această introducere în primul rând pentru că sunt un nostalgic (nu mai găsești în ziua de astăzi așa cărți de joc de calitate), iar în al doilea rând pentru a-ți face o idee despre declinul personalității lui Călin, fost magician, actual slujbaș al lui Iehova.

După cum am mai spus, Călin de la Moeciu făcea magie tricoloră, pe modelul steagului Ungariei căci era transilvănean și știa prea bine că a fost urât din partea noastră să furăm Ardealul de la vecinii noștri maghiari și deosebit de obrăzați.

Călin făcea trucuri cu cărți de te dădea pe spate și te secționa în două cu un fierăstrău fermecat CU TOTUL ȘI CU TOTUL OBIȘNUIT, te acoperea cu o geacă de fâș și te făcea să dispari și să apară în locul tău un tucan cu cioc lucios, după care pocnea din degete, îți proiecta o scuipătură între ochi și reveneai la forma ta inițială. Într-un interviu acordat unui ziar local, Călin a mărturisit că această transmaterializare din tucan în papagal era cea mai greu de realizat vrăjitorie din tot numărul său.

Mai interesant era, însă, să contemplezi rivalitatea dintre el și Horia Hănie, poreclit Houdini din Huedin. Se sabotau unul pe altul, își demascau șiretlicurile, iar când unul se băga într-o cutie magică să facă vreun miracol, celălalt îi dădea foc și îl călca cu plugul.

Ânsă nimica nu ie vejnic

Călin devenea din ce în ce mai bun pe zi ce trece până când, într-o dup-amiază toridă de Bobotează, viața sa a luat o turnură bruscă și potrivnică.

După cum am mai spus, era Bobotează. Preotul de la Moeciu azvârli crucea în pârâu, iar holteii satului plonjară goi pușcă în apă după ea să o recupereze, „ca să aibe noroc bun în ale măritișului„. Și să facă meningită. Și să îi înțepe racii în buric.

Călin era și el holtei, însă făcuse baie la cap în dimineața aceea și nu putea să intre în iaz, așa că hotărî să meargă pe suprafața lui cu vehiculul personal. Și cum făcea el ture de pârâu cu penta-cicleta, deodată realiză o treabă măslinașă — și anume că ajunsese într-atâta de bun în ale hocus-pocăriei, încât tocmai făcuse un truc care nici el nu știa cum se face.

Fără a mai sta pe gânduri, Călin și-a chemat ucenicul, pe Herbert Potârlă (Harry Potter de la Baraolt), și i-a dat pachetul său de cărțimăsluite CU TOTUL ȘI CU TOTUL OBIȘNUITE. Cu ochii bulbucați ca ai unui mort înghesuit într-un cosciug prea mic, Călin șopti pios:

—Herbert, să știi că eu l-am mâniat pe Domnul.

În secunda aceea s-a auzit un tunet, și un porumbel pârlit căzu din cer, direct în gura lui Călin. Porumbelul era gras, așa că i se înțepeni în trahee iar Călin, prin icnete disperate și semne necuviincioase, îi ceru lui Herbert un pahar cu apă.

Dregându-și porumbelul din gâtlej, Călin cel șarlatan făcu saltul spiritual spre un Călin mai optim, mai perfect, mai excelent, mai maxim, mai tolerant la pleonasme: POCĂLINUL.

Pentru cei care nu au acasă un dicționar explicativ sau care pur și simplu nu știu să citească, Pocălinul este produsul chimic în care Călinul se transformă după ce ginește pocale. Termenul de specialitate pentru acest proces este „pocăință” iar Pocălinul, în limbaj vulgar, este Călinul după ce s-a pocăit.

Herbert încercă să vadă dacă maestrul său în ale vrăjitorniciei este bine, așa că îi întinse pachetul de cărți și îl rugă să-i facă trucul cu șeptarii. Pocălin luă pachetul și, snopindu-și ucenicul cu o bară de metal, îi explică așa cum Beni cel bătut de mă-sa le explica copiilor de ce nu poate a se mai juca:

—Dragule Herbert, eu nu mai pot să fac vrăjeală mișelească cum făceam până nu cu mult timp îndărăt. Căci după cum spunea călugărul Ciprian când îl întrebau restul călugărilor de ce nu face baie niciodată, „acel ce va stârni minuni cu cărțulii de jucătoare, ori poate cu o baghețică fermecată, ori va iscodi un rozător pufos dintr-o căldare acoperitoare de creștet, în veci nu va cunoaște cluburile cele mai de soi cu păcănelele cele mai roditoare din Împărăția Străveziului Văzduh, acum și-n vecii vecilor deapururea.„…

Herbert nu înțelegea pentru că era prost, dar se cam săturase să mănânce pălituri de rangă așa că își aprobă maestrul fără să crâcnească. „Crâc!” făceau doar oasele sale, sub loviturile de bară de metal, așa cum câinele îndură stăpânul care-l bate și cum românul îndură tirania jegului de Băse fără să-i livreze o sămânță de kalașnicov între urechi.

La asfințit, Pocălin intră pe wireless de pe telefon și îl vându pe Herbert printr-un magazin online drept sclav apt de muncă, cu organe interne rumene și numai bune de recoltat. După aceasta își băgă telefonul la amanet, trase apa după el și se retrase la o mănăstire.

Și chiar și în ziua de astăzi, Pocălin cel care a ginit pocale încă mai trăiește în chilia sa racordată la gaze CU TOTUL ȘI CU TOTUL OBIȘNUITĂ de la Schitul din Moeciu, bătându-se cu dracii pentru telecomandă și mâncând pilaf cu oase de calcan.

Și poate am să scriu odată despre câte a pătimit al nostru Pocălin la mănăstire, visând că lansează DVD-uri sfințite cu iluzionism explicat la pachet cu un set de 20 de lumânări cucernicești…

…dar nu acum. Acum mi-e foame.

Publicat de Gothem 0 comentarii

Read More

ALBĂ CA NEGRUL: CUM SĂ FII MINORITAR ÎN ȚARA TA

Notă: Acest articol NU este despre țigani, și nici despre faptul evident cum că românii sunt nespălați. Cine a venit pe blog la mine să citească proză discriminatorie, să se care până nu vin cu frații mei țigani să îi bubuie la meclă.

Ideea pentru povestea de astăzi mi s-a tras de la țigănia ad-hoc înfăptuită de trei cetățeni de naționalitate complet ne-tuciurie, adică un “român” mustăcios și două non-pirănzi fâșnețe, luându-se unii pe alții la miștale.

SĂ-I DĂM BICE!

Lângă o cofetărie, un “român” cu pălărie și cu suluri de hârtie sub bărbie are chef de bășcălie. Având telefonul descărcat și neputând să acceseze aplicația de iPhone pentru bășcălit lumea, se așează pe dușumeaua de chiștoace dintre dalele trotuarului și se pune pe pândit, doar-doar o trece vreun fraier să-l încânte cu deșteptăciunea sa în ale luatului peste picior.

Ghinionul lui fu că, tocmai în acea dup-amiază, Sfântul Zeu al Bășcăliei Odioase se afla în plimbare prin zonă, deghizat în două cetățene “absolut românce“.

Și cum treceau “româncele” prin fața cofetăriei, eroul nostru (pe care haide să-l numim Geale, în memoria răposatului meu unchi de la Paris) nu s-a putut abține și a început să împroaște cu miștouri:

—Ia uite “româncele” cum trec… cu cerceii mari cât capul!

Cu colțurile gurii afundate în străfundul cavităților auditive și nespus de mândru de inteligenta glumă pe care tocmai o făcuse, Geale se tolăni mai pe spate ca să nu se scape pe el de atâta caterincă. E maxim de hazliu să vezi cum se sufocă de prea mult râs un om în toată firea (cu siguranță trecut de vârsta măritișului la “români”, căci după mustăcioară îi dădeai mai mult de 12 ani).

La care una din “românce“:

—Ce-ai, mo, că nu sântem “românce”… nu vezi că-s Albă ca Zăpada pe lângă tine? Tu ești… ăăă… păi mă, tu ești Albă ca Negrul!…

Aici se încheie partea reală a poveștii și facem o săltare către imaginarul meu poetic, când “românca” începe să se minuneze zgomotos, cu gingiile lovindu-i-se de sprâncene, de iscusința cu care l-a pus pe Geale la respect.

Geale se ridică de pe șezlongul de chiștoace și începu să plângă de la subsuori. Genunchii începură a-i cânta un imn de bătălie. Adică cum, el era prea negru pentru un “român“?

—Adică cum, fă, îs eu prea negru pentru un “român“!? întrebă el.

Dar “românca” nu răspunse, continuându-și prăpădania în ale râsului. Cealaltă ne-pirandă, însă, impulsionată de deșteptăciunea soră-sii, încercă și ea să-l bășcălească peiorativ:

—Cum să fii tu prea bronzat pentru un non-gypsy, Gelicule vericule, când tu ești mai negricios decât Obama și decât moș-tu Funingine care a ars de viu în casă? Nu te uiți mă la figura ta de mahorcaș care zici că toată viața ai dormit numai pe plajă? Tu ești întunericul vid în persoană. Tu nu ești negru, tu ești însuși Negrul! Un palton de doliu pe lângă tine zici că-i argintiu bonbon. Ești mai tuciuriu decât un ceaun de fontă și mai prost decât un boloboc de plastilină. Când îți cere polițaii buletinul zice că de ce l-ai găurit, dar de fapt aia e poza ta!…

Geale se apucă să mănânce struguri și să se gândească dacă să înceapă să le nimicească cu briceagul. Dar cum briceagul era la frate-su Ilie Tuciur, poreclit “Grevă“, sunt nevoit să amân continuarea poveștii până când va reuși al nostru Geale să ciordească niște H2O-uri din conducta Pentagonului.

Notă: Acest articol a fost inițial planificat ca un cuplu de postări a câte 500 de cuvinte fiecare, ceea ce mi se pare o lipsă măgărească de respect față de cititorii mei. Merit bătut cu o căldare de piftie peste bot. Așa că le-am aglutinat, rezultând un articol mult mai lung, fără a periclita însă lipsa de coerență a întregii capodopere. Am să continui a zămisli articole de o lungeală mult mai grandioasă de acum înainte.

Geale se întoarse în non-șatră cu urme de violență acvatică pe fund și pe urechi. Nimeni nu-i spusese că băieții de la Pentagon ascund șopârle cu spinări blănoase în conducta lor de apă. La cât păr aveau pe spate și la cum se târau pe burtă de zici că erau beți potroacă, Geale a crezut că-s rude de-ale noră-sii.

Dar Geale începea să se cam sature de tratamentul pe care-l primea doar pentru că era negru. Știa că șopârlicile nu îi roseseră urechile din instinct reptilian agresiv, ci pentru că era “român“.

Așa că mustăciosul nostru Geale Dumadale cel coclit de-atâta soare, va-ncerca în continuare să culeagă telefoane de la proști din buzunare, să le vândă la Costale către cei veniți la mare, la prețuri atrăgătoare, însă făr’ de-ncărcătoare. Cine vrea și-ncărcător, Geale poate să-i procure de la vără-su Murlaie, specializat pe ciordania din magazinele de accesorii pentru electronice.

Cu banii câștigați din combinații cu telefoane și vândut banane pe plajă la Costinești, Geale avea de gând, înainte de toate, să își schimbe numele din Geale Dumadale în Gelu Dumitrescu. Asta a durat destul de mult timp pentru că, fiind născut pe frig și promoroacă, pe piscurile impozanților munți de gunoaie din ne-șatra non-bulibașei Cioculeț, nou-născutul pui de om avea tenul măslinos, pălărie peste ochi, nas bătut cu gheata lui Țepeș Voievod, iar certificat de naștere din părți.

Neavând suficientă numeroșenie de cash cu care să producă niște acte false la un xerox, Geale hotărăște ca mai întâi să ajungă miliardar, și numai după aceea să se ocupe de partea birocratică a tranziției.

Într-o noapte fără lună (o furaseră niște “români” și o vindeau la un târg de produse folosite; oferta era greu de refuzat: cumperi luna și primești un colac de veceu second hand, în stare ireproșabilă, iar dacă dețineai deja un astfel de colac la tine acasă, puteai să-l înfășori în frunze de boschete și să-l comercializezi pe post de coroniță funerară).

Deci cum spuneam, într-o noapte fără lună (sau pe post de roată de car, sau colier în stil hawaii pentru grași; până la urmă faci ce vrei cu el, e colacul tău).

SĂ REVENIM. Deci într-o noapte fără lună, Geale se furișă afară din non-șatră cu o furculiță ascunsă în urechi, pornind agale către vest. Sau nord, nici el nu prea știa. 

Se ducea înspre Brăila, unde auzise că-s mai multe căi ferate decât la Costale, cu șine mai zvelte, mai bune de șterpelit, căci aveau un fier mai fraged.

Pe drum, însă, se întâlni cu un cetățean respectabil care, în ciuda etniei sale (căci tot “român” era și el), nu pusese niciodată mâna pe ceva ce nu-i aparținea. Era îmbrăcat omenește, curat, bărbierit, nu era beat și nici nu părea că s-ar îmbăta prea des sau prea mangă. Se vedea pe fața sa că era un individ cinstit, că nu făcea scandal, că absolvise un liceu și o facultate pe merit și, după sacoul și ciocatele pe care le purta, se pare că obținuse o slujbă remunerată adecvat, în concordanță cu aptitudinile sale. Avea un singur telefon mobil care nu era nici furat, și nici Prosti Ioniță nu se auzea schelălâind din el. Pe scurt, era un om onest și civilizat, pe nume Ciolea Paul-Stallone, iar singurul lucru în comun pe care îl avea cu Geale e că și el se născuse din părinți “români“, pe un munte de gunoaie dintr-o non-șatră.

Văzând că Paul, prin contribuția cinstită pe care o aduce societății, face de râs tot neamul și tradițiile “românești“, Geale îl tâlhări ca la carte, lăsându-l mai apoi să zacă într-un lan de grâu, gol pușcă, cu furculița înfiptă în ceafă.

ÎNTRERUPEM PROGRAMUL OBIȘNUIT PENTRU A ADUCE ÎN ATENȚIA PUBLICULUI LARG FAPTUL CĂ ROMÂNII SUNT NESPĂLAȚI, LUCRU ATESTAT CU DOVEZI FOTOGRAFICE (POZA DIN STÂNGA)

Mi-ar plăcea să îți pot spune câte alte lucruri fără seamăn a mai făcut Geale, însă nu pot pentru că speranța de viață la “români” este în jur de 40 de ani. Geale muri în drumul său de întoarcere de la Brăila, cu o desagă în cârcă cu un metru cub de fier furat în ea. Fierul l-a luat poliția, însă familia lui Geale a primit permisiunea să păstreze sacul ca să-l vâre pe Geale înauntrul lui și să-l îngroape omenește.

Cei trei boboci de “român” cărora consoarta lui Geale le-a dat născare la 3 ani după decesul acestuia au continuat să poarte prin toate acțiunile lor moștenirea spirituală a răposatului, bine împletită cu tradițiile “românești” care pentru Geale avuseră o valoare deosebită.

În ordinea vârstei, pruncii lui Gelicu se numeau Brânză, Smântână și Cenușă.

Brânză și Smântână s-au angajat la o firmă de redecorat apartamente, adesea fără consimțământul proprietarului. Prin faptul că nu lăsau nimic în urmă după ce dădeau o spargere, Brânză și Smântână au câștigat la Milano premiul special al Universității Milaneze de Design Interior Minimalist.

Cel de-al treilea frate, Cenușă, s-a mutat în Delta Dunării, devenind în scurt timp bossul-căpetenie al unei grupări interlope căreia însuși Cenușă i-a pus bazele: Clanul Bugeac de la Ostrov.

Notă: Acest articol ar fi trebuit să mai aibă niște pagini dar mi le-a ciordit Smântână. Voi încerca să le sintetizez în viitorul meu almanah de poezii intitulat de-a dreptul sugestiv: “Țiganii sunt voioși și drăgăloșei, românii sunt nespălați și non-drăgăloșei, iar maghiarii sunt majoritari în România“.

Publicat de Gothem 0 comentarii

Read More